Inițierea - Da, să trăiți!

13 - Furie

Încercam pe cât posibil să mă concentrez pe barbatul din fața mea. Era puternic, se vedea asta, însă nu destul de puternic încât să știe cum să-şi folosească puterea pe care o deținea în fiecare mușchi din corp. Logan este un bărbat înalt, de-a dreptul înalt.
Cum naiba îl voi bate pe ăsta?
Stătea la câțiva metri în fața mea într-o postură intimidantă, dar care nu mă făcea decât să mă amuze. Observam la el cum pieptul i se ridica şi cobora alert, semn că deja a obosit de la cele 10 ture de teren, însă nu era de mirare, alergase în ultimul hal, deloc calculat astfel că obosise grozav de repede.
"Ți-a pierit curajul, păpușă? Acum nu mai ești aşa tare-n gură, huh?" m-a întrebat rânjind scârbos.
"Oh, habar nu ai tu câte ți-aş spune, dar eu, față de tine, am puțin respect pentru cei din jur." i-am spus închizându-i gura.
Deşi nu dădeam doi bani pe ceilalți din echipă, mă abțineam de dragul lui Matt care mă privea, pentru prima oară, îngrijorat de-a binelea privind bătaia care urma.
Aceste bătăi erau văzute ca niște exerciții prin care să înveți cât mai bine cum să te poți lupta pe front fără arme sau alte lucruri periculoase, însă fiind în fața adversarului cu care te bați corp la corp, realizezi ca este mai mult decât un amărât de antrenament. Este o bătaie în toată regula, şi pentru prima oară în viața mea mă înjur în gând pentru că m-a luat gură dinainte. Deşi Logan este al naibii de pe lângă tot ce ține de bătaie, corpul lui şi masa musculară făcută la sală te înspăimântă de-a dreptul.
"Sincer, încep să-i dau dreptate blondului pentru tot ce ți-a reproșat în autocar, şi data trecută când l-ai bătut. Ai avut noroc, păpușă." a spus aceasta, făcându-mi cu ochiul.
O imagine cu el în autocar, câteva scaune mai în față decât mine mi-au străfulgerat mintea. Era acolo, auzise ce a spus, iar acum se referea la discuția dintre blond şi alt tip înaintea ieșirii mele nervoase.
"Ah, da? Păi şi tu ai avut noroc cu mami și cu tati pentru unde ai ajuns, idiotule!" i-am spus furioasă, vrând să mă îndrept spre el ca să facă cunoștință cu pumnii mei care sufereau de furnicături groaznice în acel moment.
Însă toată magia mea a fost întreruptă de o mână puternică care mi-a apucat încheietura. M-am întors deloc încântată către brunetul care mă privea încercând să mă calmeze doar printr-o privire.
"Lasă-mă să-l nenorocesc pe idiot!" i-am mârâit privindu-l pe Logan care se amuza mai rău ca la un film de comedie extrem de bun.
"Crede-mă, tu ai ieși mult mai nenorocită decât el dacă începeți să vă bateți în acest moment." a spus serios Ceniz.
"Nu că ți-ar păsa, oricum. Așa că lasă-mă în pace, nu ai dreptul să îmi zici ce  să fac sau nu!" i-am spus furioasă, trăgându-mi mâna din a lui.
"Ba uite că am, aşa că ascultă-mă dracului o dată în viața ta şi lasă-mă să îți salvez fundul ăla obraznic al tău!" a spus nervos, făcându-mă să îmi dilat ochii.
El... el tocmai s-a luat de fundul meu?!
"Poftim?" l-am întrebat mirată şi cu adevărat șocată.
"Doar taci şi stai unde stăteai până acum." a mormăit dându-şi ochii peste cap înainte să se îndrepte către Logan care nu mai era la fel de amuzat.
"Ai chef de bătaie, Logan? Atunci hai să ne batem." i-a spus hotărât Ceniz.
Eu mă mulțumeam doar să privesc întreaga scenă în timp ce gândul îmi stătea la cuvintele lui Ceniz de adineauri.
"Nț, nț, bătrâne. Vorba era s-o tăvălesc puțin pe jos pe mica curajoasă, după, cine știe, aveam s-o tăvălesc și în altă parte mai... ferită de ochii lumii. Are o gură extrem de mare, însă nu o folosește pentru ce trebuie." a spus rânjind Logan, bătând un apropo care mi-a provocat greață.
Am apucat sa clipesc o singură dată, că după aceea să-l văd pe Logan cum cade la pământ din cauza unei lovituri puternice de-a lui Ceniz. S-a suit pe el, începând să-l lovească în față cu toată forța de care dispunea. Aşa am făcut și eu cu Johan, şi încă țin minte cât de furioasă eram, însă Ceniz... Ceniz parcă era orbit de furie! Îl lovea şi îl lovea şi încă îl lovea cu o forță de speriat.
"Ceniz!" am țipat speriată de fața mutilată a lui Logan, vrând sa alerg spre el pentru a-l opri cât mai repede.
Mâna lui Matt m-a oprit, cât și privirea sa.
"Lasă-l să se descarce, are nevoie de asta." a spus serios instructorul pe care îmi venea să-l bat cum face Ceniz cu Logan în acest moment.
"Îl omoară, Matt, îl omoară!" i-am țipat furioasă, arătând spre bărbatul care avea fața plină de sânge.
"Nu-l omoară, știe că nu are voie să facă asta. Însă prevăd câteva luni de pauza pentru Logan." a spus privind scena din fața noastră fără vreun sentiment.
Îl priveam mirată pe barbatul din fața mea. Avea voie să facă asta? Să privească cum un elev de-al său depinde aproape mort iar el să nu ridice nici măcar vreun deget?
În ultimul moment înainte să îi ignor cuvintele lui Matt, un Blake nervos şi alți doi tipi au intervenit, luându-l cu greu pe Ceniz de pe un Logan complet nemișcat şi cu sânge peste tot la nivelul capului.
"Doamne!" am exclamat înspăimântă de cum arată brunetul de pe pământ.
Mi-am pus mâinile la gură, din instinct să nu vomit. Era... la naiba, zici că era mort! M-am întors cu spatele, sperând să nu îl mai văd în acel fel.
"Cineva să-l ajute pe Logan şi să-l ducă la asistentă, Blake tu îl duci la cabană pe Ceniz iar restul continuați-vă antrenamentele, acum!" a spus serios Matthew în spatele meu, după care m-a apucat de umeri îngrijorat. "Hei, nu e nici pe departe mort, doar puțin lov..."
"Puțin lovit, Matt?! Este mutilat, la dracu, pun pariu că fața lui nu va mai fi la fel niciodată! De ce nu ai intervenit, de ce naiba nu ai făcut-o pentru că toate ăstea sunt din vina mea iar acum mă simt la naibii de vinovată chiar dacă idiotul ăla şi-o merita din plin!" am țipat cu lacrimi în ochi la Matt, încercând să-i susțin privirea.
"Bellamy, cei doi trebuiau să-şi rezolve problemele, şi dacă nu acum, mai târziu tot se întâmpla şi asta fără ca eu să fiu de față iar Ceniz să-l omoare cu adevărat pe Logan. Nu a fost din cauza ta, ei doi aveau... divergențe încă de când s-au cunoscut, iar asta a fost ieșirea lor pentru toate câte s-au întâmplat între ei." mi-a explicat extrem de calm, privindu-mă înțelegător.
"Eu tot cred că..."
"Nu, nu mai crezi nimic. Du-te și tu la cabană pentru a te liniști, şi poate îți va explica mai bine Ceniz. Ne vedem diseară." a spus Matthew fără drept la replică, împingându-mă încet înainte.
"Stai, Matt? De ce Ceniz stă de acum în aceeași cabană cu mine? Nu erau interzise chestiile ăstea?"
"Ba da, dar Ceniz este... scutit de această regulă. În orice caz, nu îți face griji în privința asta." a spus Matt zâmbind subtil, făcându-mi cu ochiul înainte să plece din fața mea.