Vis împlinit!

Nu pot sa cred!

*A SE CITI IN TIMP CE ASCULTI MELODIA*
Eu... Sunt.. Sunt.. Se balbaie Cale.
Tu esti? Zic confuza.
Sunt verisorul tau! Spune el eliberandu.se.
  Poftim? Cum? Intreb eu.
  Sunt Alex, ma mai sti? Verisorul/fratele tau de care ai fost despartita la 11 ani.
  In momentul ala raman in stare de soc.
  Nu pot sa cred! Spun si izbucnesc in plans. Cum sa te uit?! Spun si il i.au in brate in timp ce plangeam in hohote. In momentul ala imi aduc aminte de toate tampeniile facute impruna dar si de durerea pe  care am suferit.o in momentul in care ne.au despartit din cauza certei dintre mama si matusa. Atunci au hotarat sa plece in Timisoara si sa ne desparta. A fost un moment critic pentru amandoi. Niciodata nu am suferit ca  atunci. Momentul in care ne.am luat ramas buna a fost cel mai dureros. Simteam ca lumea se sfârșește. Singura persoana care imi oferea putere pleca de langa mine. Dar acum... E chiar aici.. Aici langa mine. Nu credeam ca il voi mai revedea dar dupa atata durere uita ca destinul ne uneste din nou.
Dar cum? In intreb eu.
  E simplu. Locurile, casa, oamenii schimbati dar totusi cu trasaturi cunoscute.. Cand te.am vazut am avut un sentiment ciudat. De parca te stiam de undeva  iar cand am ajuns acasa am realizat cine esti. Esti Crista. Verisoara pe care o caut de atatia ani. Esti SORA MEA. Spune el zambind.
   Nici nu sti cat mi.ai lipsit. Cate zile la rand am plans atunci si acum pentru ca nu il aveam pe Ales al meu (ii spuneam asa pentru ca nu puteam pronunta X-ul cand eram mica.. Ciudat). Spun toate astea punandu.mi mainile pe fata lui si uitandu.ma in ochii lui.
  Amandoi ne strangem tare in brate iar eu incep sa plang din nou.
  Hei, nu plange. Nu azi.. Ai plans destul pana acum. Azi e o zi frumoasa.. Dupa atatia ani de suferinta ne.am intalnit. Te iubesc Crista! Iti promit ca nimeni nu iti va mai face rau de acum! O sa fiu mereu langa tine! Mi.ai lipsit. Spune si ma mangaie pe obraz.
  Te iubesc, Ales! Atat reusesc sa spun.
  Matusa, unchiul ce fac? Spun eu entuziasmata.
  Mama.. E bine. Prin Timisoara. Probabil ocupata cu serviciul. Si tata...
Ne.a parasit dupa un an de la mutare. Zice si lasa capul in jos.
  Imi pare rau! Spun si il strang in brate.
  E ok.. M.am obijnuit. Acum stiu cum e sa te părăsească cineva. Imi spune el.
  Hei.. Ai uitat ce ai zis? Azi e o zi frumoasa. Nu ne întristăm. Incerc eu sa il îmbărbăteze​.
Ai dreptate. Zice zâmbind.
  Si.. Le zicem si celorlalți?intreb eu.
  Nu.. Hai sa fie o surpriza pentru Buc.
Raspunde el.
  Bine! Acum ce facem? Eu zic ca asemenea reintalnire merita sarbatorita! Ce zici? Facem o ieseala? Intreb eu.
  Ooo.. Cu siguranta! Spune si radem.
  Pai hai sa ne imbacam. Sugerez eu.
  Stai! Mi.a fost dor de tine, Crista!
  Si mie de tine, Ales!

Pam, pam, pam :)) V.ati fi asteptat la asta? Sper ca va placut.