Psychoville

episodul 5: Iniţiere sau dezmăț

   Sângele meu era complet îngheţat. Aşteptam într-un colţ al încăperii ca fratele meu vitreg să-mi aducă ceva de băut. Atmosfera era încărcată. Casa era ticsită de oameni, mirosea a alcool, tutun și transpirație. Începea să mă doară capul, iar muzica dată la maxim și adolescenții ce se dezlănțuiau nu făceau casă bună cu asta.  

     L-am văzut pe Jase cum se apropie şi am simțit că pot să respir ușurată. M-am aruncat asupra paharului şi l-am dat peste cap. Am regretat imediat, gâtul luându-mi foc şi o tuse seacă instaurându-se. 

    - Oh, uşor, motănel! spuse însoţitorul meu, bătându-mă pe spate. Băutura îmi venea înapoi.

    - Îmi vine să vărs, am spus cu ochii strânşi şi cu lichidul în gât.

    - Haide cu mine, spune şi mă prinde de mână, încercând să mă tragă după el, dar nu mă puteam mișca. Modul în care mă trăgea de mână îmi întorcea și mai tare stomacul pe dos. 

     - Ce a păţit?  O voce cunoscută părea alertată, în schimb eu mă chinuiam să nu-mi împrăștii intestinele pe jos.

  - Îi vine să vomite, clarifică fratele meu vitreg.

   Asta nu putea fi mai genial de atât.

 - O duc eu la mine în cameră, am auzit din nou vocea, după care m-am simţit ridicată pe sus. Urcatul scărilor îmi agita tot corpul şi îmi cauza o stare şi mai proastă. Culorile şi formele au început să danseze în jurul meu. Nu a durat mult până ce am voma în gură.

       Cu puţin noroc, salvatorul meu mă pune în sfârșit jos, iar stomacul meu e recunoscător că a încetat zgâlțâitul. Nici bine nu aprinde lumina, că eu mă și arunc asupra toaletei, scupând un lichid vâscos ce conținea puțina mâncare ingerată și alcoolul de acum câteva momente. Rome îmi ținea părul strâns la spate și, de îndată ce am terminat de vomitat, îmi întinde niște șervețele. Zâmbea și părea nemișcat de vărsarea profundă a intestinelor mele. Cât de mulți oameni o fi văzut dând la rațe?

 -  Multumesc, spun, luând de la el șervețelele și aşezându-mă în fund. O senzaţie ciudată îmi apăru în stomac atunci când m-am uitat din nou în ochii lui. Avea o privire ce aducea cu privirea unui demon.

     - Pare că nu eşti prietenă bună cu alcoolul.

     - Deloc, am spus, continuând să îl privesc.

       Aveam ocazia să îl analizez mai în detaliu, aşa că am profitat de asta. Avea mâinile pictate, erau nişte desene fără vreo coerență neapărată. Eu nu le înţelegeam sensul, dar erau frumoase, estetice.  Avea destul de multă masă musculară, părea tonifiat, iar pielea sa avea o nuață măslinie. Parul lui şaten şi ciufulit e un adevărat deliciu - simplul fapt că m-am putut gândi la așa ceva mi-a făcut obrajii să ia foc. 

    Ochii lui mă urmăreau de asemenea. Și erau, de asemenea, și cel mai interesant lucru la el. Nu  mai văzusem niciodată irişi roşii, poate doar în filme. Când ochii noștri s-au întâlnit, am văzut iarăși sclipirea aceea răutăcioasă - nu puteam știi ce gândește, însă puteam intui, și asta mi-a făcut pielea de găină. Mi-am mutat rapid privirea. 

    - Eşti virgină. 

Vocea lui era răgușită și sigură.

      - Ce relevanţă are?  Întreb, privindu-l urât.

    - Are. Dacă nu erai virgină probabil mă culcam cu tine. Dar încă mai ai speranţă, spune el, iar apoi începe să fredoneze ceva.

    Avea o voce frumoasă, iar intonația lui și notele atinse îmi făceau, în mod straniu corpul să se relaxeze. Avea o voce frumoasă când vorbea, dar pare foarte talentat când vine vorba de cântat. Îl priveam cu ochii mari - părea un zeu, sau un demon, nu sunt sigură - dar oricum ar fi, arăta și se comporta într-un mod ce mă fascina. 

   - O să presupun că nu ai fost de acord cu relaţia dintre mama ta şi tatăl lui Jase, la fel cum nu ai fost de acord cu mutarea în Psychoville. Dar îţi place atenţia pe care o primeşti de la fratele tău, nu? Rectific, îţi place orice atenţie primeşti.

  Vorbele lui m-au trezit din starea de fascinație. Cuvintele lui, deși nu ar trebui, m-au rănit; dar la final de zi, poate să vorbească cât o vrea. Oricum, ce ştie el despre mine?

   - Ce s-a întâmplat cu tatăl tău? Continuă el să sape în ceea ce înseamnă viața mea personală.

  -  Care e problema ta?!

    Izbucnesc eu, ridicându-mă în picioare. Se ridică și el  

 - Nu mi-ai raspuns, spuse, stând calm şi privindu-mi ieșirea. Simțeam cum mi-a crescut pulsul, dar era ceva în privirea lui ce m-a făcut să mă simt jenată. M-am așezat la loc, întrebându-mă cum de putea fi atât de calm când eu m-am răstit cu atât de multă forță.

   - Ştiu că nu vrei să vorbești despre ceea ce te doare, dar poate fi eliberator. Nu știi niciodată ce poți afla despre tine recunoscându-ți propriul întuneric.

   Continuă să stea în picioare. Scoase un pachet de țigări din buzunar și aprinse una dintre ele cu un chibrit. L-am privit cum aruncă chibritul în WC. Citeşte minţi oare?

   - A fost omorât, am spus, privind în jos.

   Nu spuse nimic câteva secunde. Mi-am ridicat privirea și am văzut cum și-o mută el de pe mine. Continuă:

    - Şi tu ai fost acolo, nu? Ai văzut chipul atacatorului, dar nu puteai face nimic, corect?

   Tonul lui era inflexiv, dar cu oarecare tentă de blândețe. Nu se uita în direcția mea și pentru asta eram recunoscătoare. Am simțit că sunt gata să plâng. 

   - Eram la magazinul nostru. Vindea bijuterii. Eu mă jucam în spatele tejghelei cu nişte ceasuri, am spus zâmbind. Apoi nişte oameni au apărut. Erau înarmați. Nu mai văzusem niciodată un pistol de aproape, și nici nu am apucat. Tata mă ascunsese în baie. Încuiase ușa. Nu cred că m-au văzut. Și dacă au făcut-o, nu le-a păsat prea tare că eram și eu acolo. Tata n-a vrut să-i lase pe oameni să fure şi a reuşit să sune la poliţie, dar era prea târziu. Îl omorâseră înainte să i se răspundă. 

     De ce îi spuneam lui toate astea? Am ridicat privirea spre el. Era, în continuare, foarte greu de citit. Vorbi în cele din urmă.

 -  Eşti o fată puternică, Rossy. Tatăl tău te-a iubit suficient încât să te ascundă pe tine și abia mai apoi să sune la poliție. 

   Nu mă privea în ochi. Și cuvintele lui nu mi-au oferit alinare. Dar a fost pentru prima dată, cel puțin în ultimii ani, când cineva îmi spunea că sunt puternică. 

  - Acum haide, e târziu și nu vreau ca fratelui tău să îi iasă creierii pe nas de nervi.  Aruncă ţigarea în toaletă şi îmi întinde braţul pentru a mă ajuta să mă ridic. Exprimarea lui m-a făcut să zâbesc. Dându-i mâna, am simțit cum începe să îmi bată inima prea tare. 

    I-am dat drumul de îndată ce m-am văzut în picioare apoi m coborât scarile împreună. Am fost surprinsă să văd că muzica era oprită, iar valul de petrecăreţi se disipase, toată lumea statea într-un cerc. Se jucau adevăr și provocare.  

   - Rossy, haide să-ţi dau un pahar cu apă, îmi spuse prietenul fratelui meu în timp ce mă trage după el în bucătărie. Ochii mei scanau locul dupa Jase, însă nu am putut da de el, 

    Tânărul cu ochi roșii îmi întinde paharul paharul şi iau o gură cât mai mică de lichid pentru a testa dacă, într-adevăr e apă. Bucuroasă că nu și-a bătut joc de mine precum a făcut Jase, golesc paharul în câteva clipe. L-am observat zâmbind. Îl văzusem zâmbind în repetate rânduri în seara asta, dar niciodată așa. Era ceva incredibil de blând la acest zâmbet. Am simțit cum inima începe din nou să îmi bată cu putere. 

   - Rome! Vocea lui Jase sparse liniștea și eram, pentru prima dată, încântată să îl văd. Măcar îmi salvase inima de la o explozie. Nu puteam să-i privesc prietenul în ochi, așa că l-am privit pe el, entuziasmată. 

   - Jucați sticluţa?