Rock Soul~The Baddest Female

Inima mea e moarta deja

Soarele batea in geamul izolat cu banda adeziva, plin de amprente si urme de ploaie.
Ma ridic uşor din pat,talpile mele atingând podeaua rece.
-Te-ai trezit?
-Nu. Ți se pare. Spun sarcastică, aruncând o privirea scarbita tatălui meu.
-Directoarea ta m-a sunat mai devreme. Ce ai mai facut, Nana?
-Daca esti curios, du-te si afla. Acestea fiind spuse, ma intorc în camera mea. Îmi îmbrac uniforma, îmi pieptan părul brunet, scurt, până la umeri, îmi aranjez bretonul si urc in camioneta tatălui meu.
~După un timp.
-Am ajuns. Du-te drept în clasă, eu o sa ma duc la doamna direct-
Nici nu apuca sa termine propozitia, ca deschid usa camionetei si cobor.
-Neobrazata mica! Spune tatăl meu dupa ce trantesc usa.
Picioarele mi se mişcau mecanic. Adidaşii mei scârţâiau pe holul lucios al liceului. Pff, ce spun eu, ăsta nu e un liceu. E iadul. Mirosul de disperare si amărăciune era îmbibat în fiecare colţ al acestei clădiri.
Imi ridic ochii mari si verzi catre semnul suspendat. "Sala 7".Simt cum colţul drept al gurii mi se ridica sarcastic.
Pasii îmi sunt grei. Intru fluierând si cu mâinile in buzunarele jachetei, plasându-ma în mijlocul clasei.
-Bună! Spun zâmbind, aşteptând reacţiile celorlalţi, care n-au întârziat sa apara. "Ce e cu ea aici? "."Nu a fost exmatriculata? ".
Mă întrept către banca mea, lăsând aşa zişii mei "colegi" de clasa să îmi elibereze drumul.
Împing scaunul plictisită, si imi asez capul pe bancă.
Vestea ca m-am întors în liceu a zburat destul de repede, ajungând la urechile anumitor persoane.
-Cum?! NU A FOST EXMATRICULATA?! striga cat putu de tare, cu ochii plini de frica si furie, o roşcata cu par scurt.
-Nici eu nu inteleg ce se intampla!
-...nici nu mai contează cum s-a întors.. Cheamă-le pe Yuri si Tae. Sa mergem sa ii facem o vizită.
~Nana povesteşte
Simteam cum pleoapele mi se îngreunau. Număram secundele, "indicate" de ceasul de pe perete. Era o liniste de mormânt. Stiam de ce. Deodată, o voce  care imi deranja timpanele, împânzii camera.
-Hei! Striga roscata, venind in dreptul bancii mele, si impingandu-mi umărul.
-Ce e asta? Cum de te-ai intors? Intreaba blonda din spatele ei, simţind nevoia de a se face remarcată.
Imi ridic capul de pe banca, cu o expresie plictisită.
-De ce?.. Ti-e frica?
-De ce ar trebui sa-mi fie frica de tine? Se apleacă spre mine,inclestandu-si maxilarul.
Ma ridic de pe scaun. Yuri si Tae se retrag.
-Hm.. *continui eu*..Cine stie?.. Poate.. .Atunci ii ridic părul roşcatei cu un deget, lasand urmele de pe gâtul ei la vedere. Ma abtinem sa nu rad, dar zâmbetul nu a ezitat sa-mi apara.
Roşcata imi da mana la o parte, acoperindu-si gatul cu palma, fiind jenata.
-Tu chiar..  .Se abținea sa nu urle de furie. Cealaltă mana i se ridică, vrând sa faca contact cu obrazul meu. Păcat. Ii prind incheietura, si mana mea libera se ridica, în semn de protest. Inca o lovitură nu o afecta prea tare. Dar m-am oprit. Am savurat expresia ei schimonosita, fiind pregătită sa fie lovită in orice clipă.
-patetic. Spun fara emotii, fixând-o cu ochii mei goi, si fara resentiment. îi dau drumul si ma asez în banca.
Îngheţase. Era jenata si umilita. Fetele din spatele ei au luat-o de mana si au ghidat-o afara din clasa.
In aceasta atmosferă s-a terminat ziua. Tatal meu ma astepta in maşina. Intru fara sa scot un cuvânt. Imi pun castile, si pornim.
Dintr-o dată, castile imi sunt smulse de către acel om, care se presupune ca imi este tata.
-ce? Întreb sec.
-Directoarea te a exmatriculat.
-Era doar o chestiune de timp. Si imi pun castile la loc.
Masina se opreşte brusc, si simt cum palma grea a tatalui meu face contact puternic cu ceafa mea.
-..ai terminat? Ma trezesc ca întreb după cateva lovituri bune.
-..De ce nu plangi ca un copil normal?! Ma intreaba disperat.
-Pentru că inima mea e moarta demult.
.
.
.
Anya! Ma numesc Flori. Dar mi se spune Chanie 😊este prima mea "carte "..daca o pot numi asa.. Deci sper din suflet ca nu am dat-o prea rău in bara.. Daca aţi avut răbdare sa citiţi pana la sfârşit, va multumesc din suflet! 😊