Rock Soul~The Baddest Female

Cine dracu' te crezi?

Nu fac nimic decat sa ii privesc cum se maraie unul pe altul.
-Incepeti sa ma plictisiti. Imi da ti drumul sau trebuie sa va smulg nenorocitele alea de maini? Ii intreb printre dinţi.
Niciunul nu pare sa ma bage în seama, asa ca ma smulg brutal din strânsoarea mainilor lor. Continuă sa se privească unul pe altul, asa ca nu aveam alta alternativă decat sa le captez atentia.
-Ya! Tu! ~imi introc privirea catre Mino~Ce esti tu? Cine dracu esti tu sa ma iei la întrebări? Ti se pare ca sunt un copil? Si tu! Spun întorcându-mi privirea spre Lex. Ce crezi ca faci? Va credeţi in filme?! Adunati-va amandoi! Spun si ies din camera trantind usa cat de tare am putut.
"Tsc".Scrancesc din dinţi si ies afara din curtea liceului, cu destinaţia către.. Nicăieri. Singurul loc in care puteam merge era casa lui Lex. Fantastic. Ma asez pe o bancă si astept ca acesta sa iasa. Poate nu o sa dorm pe afara. Ma întind pe bancuta răcoroasă ,si încep sa bat asfaltul cu piciorul.. Parca numărând secundele.. Una.. Doua.. Pleoape mi se îngreunează. Strâmb din gura, inchid in sec si ma fac comodă. Nu stiu cand sau cum am adormit. Ci doar ca m am trezit din cauza unui bobarnac.
-auch! Scâncesc si imi duc palma in dreptul fruntii, ridicându-ma, simţindu-mi corpul amortit. Imi mijesc ochii verzi pentru a vedea nenorocitul care i a făcut asta frunţii mele.
-Hai acasă. Ma priveste Lex, cu mâinile in buzunar. A luat o înainte nepasator.. Desi simt ca a grăbit pasul pentru a nu simţii reacţia mea. "ai noroc ca n am unde sa dorm.. "Spun doar pentru mine si o iau pe urmele lui.
Cand am ajuns, primul lucru pe care l am facut a fost sa ii rascolesc frigiderul.Mi am ales cate ceva si le am plasat frumos pe masa din bucătărie. Lex si a tras un scaun, si a început sa manace tot ce eu voiam.
-Ya!nu poti sa iei altceva?
-Eu am cumpărat mâncarea asta. Am tot dreptul sa mananc ce vreau. Imi raspunde triumfator.
Ii arunc şerveţelul in fata, si ma indrept catre baie. Dupa cateva minute bune, ies revigorata, lăsând aburul sa se imprastie in toata încăperea.
-Rândul tau. Ii fac semn spre baie, in timp ce imi uscam parul cu prosopul. Seara a trecut fara prea multe cuvinte. L am fortat sa doarmă pe jos, dar din păcate, a fost de acord doar o noapte. Încăpăţânat. Intr un final, vineri. Ziua a trecut si ea repede, evitandu-i pe Juli si Mino, ignorandu-l pe Lex si încercând sa imi potolesc dorinta de a o strânge de gat pe Dara. Coboram scarile lenesa, vrand sa scap mai repede din nenorocitul asta de liceu care imi mananca orice dorinta de a mai trăi, cand imbulzeala cauzata de sunetul clopotelului ma face sa imi pierd pentru cateva secunde echilibrul. Ma pun raid pe picioare şi ies din liceu,luând o gura de aer proaspăt, fortandu-mi plamanii sa se strângă. Simt vibraţiile telefonul si il scot rapid din buzunar.
-Cine esti si de ce ma suni cu numar privat?
Persoana imi raspunde rapid, făcându mi mana sa se inmoaie. Era un telefon de la spital.. Tata.. A murit. Imi ridic telefonul de pe asfalt si incerc sa analizez ceea ce se intampla.. De aia a fost atunci la spital..Scutur din cap încercând sa imi revin, pentru a putea traversa in siguranţă. Nici nu mai sunt atenta la semafor. Picioarele mi o iau inainte, si toate momentele mi se derulează in cap.. Acum chiar sunt orfana. .Ultimul lucru pe care mi l amintesc este un claxonat puternic si lumina farurilor orbitoare.. Masina a intrat direct in mine, făcându-ma sa ma lovesc de parbriz.. 1..2..3..4 lovituri zdravene pana sa aterizez pe partea cealată a masinii.
Este un loc alb.. Fara pereti, tavan sau podea.. Dar cumva, stau întinsă pe acel gol de aer.. Privesc derutata in jur si imi frec ochii..
-Ai ajuns? Ma intreaba o voce calda. Imi ridic capul si o privesc.. Mama.. Schiţez un zâmbet patetic si ii raspund:
-Mhm.. Am întârziat?
-Nu.. Ai ajuns la timp.. Imi întinde mana si i o apuc..
Lumea mea devine neagră si mama dispare..
-Mama! Nu pleca! Mami! 
-Se pare ca inca nu a venit timpul sa mi te alături.. Imi raspunde mangaindu-ma pe cap, înainte ca rămăşiţele ei sa se imprastie in aer.. "Nana! Nana! Trezeste te! "
Cineva ma striga disperat..
Imi deschis ochii si privesc blondina care se ineca in lacrimi in fata mea..
Isi îndreaptă ochii mari spre mine si imi sare in brate, după care ma mangaie pe fata..
-Credem ca o sa te pierd..! Imi spune printre suspine.
Insa zâmbetul i se sterge cand o indepartez de lângă mine.
-Tu..cine esti?
.
.
.
Stiu ca nu este foarte lung.. Dar sper ca v a placut.. Scuzaţi-mi greşelile..Mi ar placea sa imi spuneţi parerea voastră (>^ω^<)