39.

95 15 2
                                    

~Nana povesteşte

Eram copleşită de emotii. Simteam cum picioarele mi se înmuiau, si lacrimile dadeau sa apară.
L-am privit in ochi, lasand privirea mea copleşită sa vorbească de la sine. Pana acum, raţiunea a luat locul inimii mele. De acum, o sa fac ce simt. M-am agăţat de gâtul lui, dand drumul unui plans silentios.

~Lex povesteşte
Ii tineam corpul mic in braţe, simţind cum suspină constant. O strangeam din ce in ce mai tare, mirosinu-i parul, gadilandu-i gatul mic cu atingerea buzelor mele. Plansul ei imi rupea sufletul in bucăţi. Am simţit cum slăbeşte îmbratişarea, dar am refuzat sa accept, tragand-o înapoi la pieptul meu. Existau doua variante. Nu voiam sa ii dau drumul, pentru ca as fi simtit ca o pierd, sau, nu voiam sa imi vada lacrimile ce ameninţau sa apară. Cum am zis, plansul ei mi-a sfasiat inima.
-Lex.. Şopteşte usor, de abia auzind-o.
-Hm?
-Nu.. pot.. sa respir.
-Ce? Oh... Am slăbit îmbraţişarea, stergandu-i lacrimile cu degetul meu mare.
-Nana.. Pentru ca nu am fost in stare sa am grija de tine.. Imi pare rău.
-Tsc. Ar fi si cazul.

~Nana povesteşte.

Mi-am pus mâinile in san,aşteptând reacţia lui, dar nimic. Mi-am întors capul curioasă, dand de un şaten cu cea mai vinovată expresie pe care a putut sa o afişeze.
-Ya.. Te-ai înmuiat, sau ce? Incerc sa il îmbunez, dar nu sunt făcută pentru asa ceva.
-Asa. Si ce? Imi raspunde jucaus, tragandu-ma in bratele lui.
-Mi-a fost dor de răutatea ta.
-Normal. Cui ar putea sa nu-i lipsească?

~Lex povesteşte

Dupa ce am condus-o pe mica mea bătăuşă acasă, a trebuit sa ma intorc si eu la mine acasă.
-Unde ai fost atâta timp? Lisa se ridică de pe fotoliu, punandu-se in fata mea.
-Cu Nana. I-am răspuns sec, descaltandu-ma.
-Nu iti este măcar puţin rusine?
-Lisa. Jocul nostru s-a încheiat.
-Cum?
-Ti-am zis ca singurul motiv pentru care o sa stau cu tine, va fi cel de a o face pe Nana sa regrete. Ai fost de acord cu asta, si ai zis ca o sa pleci cand ea o sa se întoarcă la mine. Iti aminteşti?
-Eu..
-Imi pare rau ca lucrurile or sa se termine asa. A fost vina mea ca te-am folosit.. Nu as fi vrut sa se ajungă pana aici.Dar imi cunosti sentimentele. Ti-am zis la începutul acestui joc ca nu mai am nici un fel de sentiment fata de tine. Te-am întrebat daca poti sa traiesti alături de mine cu această idee, si ai fost de acord. Hai sa încetăm acum, ok? .Am zis ce am avut de zis, urcand in camera mea, lasand-o pe blondină in spate.

~Nana povesteşte

Am fost trezita din cauza unui mesaj. Cine stă la 6 dimineata sa dea mesaje in stânga şi in dreapta?
"Urmeaza sa te sun. Raspunde-mi la telefon. "
Dupa 30 de secunde, telefonul a început sa imi vibreze.
-Cine dracu' esti si de ce ma suni cu număr ascuns? Aaaa. Si, "raspunde-mi"?Vrei sa mori? Nu ai auzit de bunele maniere?
-Sunt Lisa.
Am simţit cum un nod mi se formează in gat.
-Hai sa ne intalnim peste 3 ore la cafeneaua de lângă casa lui Lex.
-Voi fi acolo. I-am inchis,încercând sa ma culc la loc, dar nervii mi-au pus stăpânire pe corp si gandire.
Mi-am facut rutina de dimineata,machiandu-ma cat mai discret. Mi-am luat o fustă neagră din piele ,cu o palmă mai sus de genunchi, o cămaşă alba, mulată si tocurile mele preferate. Mi-am ondulat părul lejer, lasandu-l sa imi cadă pe umeri, iar in cap, am ales sa imi pun o coroniţa discretă de flori, primită cadou de la cea mai de succes şedinţa foto a mea.

~Peste 3 ore

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

~Peste 3 ore.

Am zarit-o stand la o masa din centru. M-am indreptat spre ea cu paşi eleganti, asezandu-ma discret pe scaunul din fata ei.
-De ce m-ai chemat?
-Eu si Lex ne-am despărţit. Nu sunt genul de persoană la care te gândeşti. Asa ca am venit sa lămuresc câteva lucruri înainte de a ma întoarce de unde am venit.
Aceasta insipra adanc, facandu-si curaj pentru a continua. Am fost atat de disperată dupa dragostea lui Lex, încât am acceptat sa stau într-o relaţie falsă. Intr-o zi, Lex m-a chemat la el,fiind orbit de furie. A vrut sa vezi cum este sa il trimiti in braţele mele. In momentul in care a vrut sa ma sarute, s-a oprit. Nu a putut. Te voia doar pe tine. Am fost atat de disperată, încât am  acceptat propunerea lui de a rămâne langa el, pana te intorci la acesta. Amândoi aveam de câştigat. El credea ca te-ar putea aduce înapoi, iar eu ma minteam singura, sperând ca, cu trecerea timpului, o sa ii retrezesc sentimentele lui pentru mine. Dar, nici unul din nou nu s-ar fi gandit ca ar trece atâta timp. In seara in care ai venit după telefonul tau, eram îmbrăcată cu, cămaşa lui, pentru ca imi patasem singurele haine pe care le aveam la mine.
Dupa aceea, a venit Juli, spunând ca ai plecat. Ea nu isi putea da seama. Dar eu il cunosteam. Era distrus. S-a comportat rece, dar dupa ce a plecat ea, a început sa dărâme si sa sparga tot de prin casa.A încercat sa te sune,dar deja iti schimbasei numărul. Te suna in fiecare zi,sperand ca o sa raspunzi.A fost intr-o stare deplorabilă timp de câteva luni. Am stat alături de el, desi imi spunea constant sa plec. In seara in care te-ai asezat cu noi la masă, i-am revăzut, dupa mult timp, zambetul si scânteia din ochi, cat si regretul si orgoliul de a iti spune cum se simte defapt.

------------

După ce am plecat de la cafenea, inima mea se simţea incredibil de usurata.
Mi-am apucat telefonul, apelându-l pe Jackson.
-Da? Se aude de la celălat capat al telefonului.
-Jackson,ai timp sa ne întâlnim? Trebuie sa iti spun ceva..
-Oricand am timp pentru tine.

După ce am stabilit ca o sa ne vedem in parc, l am aşteptat, simtindu-ma vinovată si impovarata.
-Hei..
-Heii. De ce ai fătuca aia vinovată?

Linistea era asa apăsătoare.

-Aa.. E vorba de Lex, nu-i asa?
Mi-am mărit ochii, inima oprindu-mi-se în piept.
-Ştiai?
-Mhm.. Mi-am dat seama ca e ceva între voi de cand am vazut felul in care te privea cand erai rănită, stand in bratele mele.
-Um.. Nu prea stiu cum sa imi cer scuze.. În caz ca n-ai observat.. Sunt cam nesimtita şi nepoliticoasa.. Ma scuz, frecandu-mi ceafa.
-Nu te consuma, este in regulă.

. . . . . . .

M-am dus acasa, în fata usii mele, stand satenul rezemat de maşina.
Si-a intreptat privirea spre mine, zâmbetul aparandu-i imediat.
-Ce ai facut toata ziua? Mi-a fost dor de tine. Se plange, strângându-ma in braţe.
-Sunt aici acum. Nu o sa mai plec.
.
.
.
Urmeaza epilogul 💔

Rock Soul~The Baddest FemaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum