Ochii verzi, in care se citea durerea din trecut si sufletul rece. Corpul de felina care era mai puternic decât lasa sa se vadă. Vocea seducatoare, incondeiata de vorbe tăioase. Nana, cunoscută drept "Diavolul alb".O fata cu o inima de gheaţă. Durer...
Lupta a început. Nu imi pasa de faptul ca era satenul meu. In momentul in care am păşit in arenă, Nana nu mai exista. Decat Diavolul Alb. Respir adânc si imi iau poziţia. Asteptam ca el sa faca prima mişcare, dar dansul nu se clintea. Nu am avut de ales, decat de a ma mobiliza eu. Pasii mei au devenit tot mai rapizi, iar in secunda următoare m am desprins de la sol, întorcându-ma cu tot corpul, aşteptând ca piciorul meu sa faca contact cu gatul lui. Tsc. Era rapid. S a ferit, lasandu-ma sa aterizez cu gratie pe calcaie. Nici nu mi am lasat bine piciorul pe sol, ca m a prins si mi a tras corpul aproape de al lui. Bratul meu era incolacit in jurul cefei sale,dandu-mi stabilitatea de a ma rasuci lasandu-mi picioarele sa se bucure de briza usoara pentru cele 2 secunde in care au fost in aer, deasupra arenei. Am aterizat, stand spate in spate cu el. De acolo, tot eu a trebuit sa fac prima mişcare. De ce ma menaja? Ii e mila sa dea intr-o fata?Nici n am apucat sa il lovesc cum trebuia, si asta ma scotea din sarite. Tot ce am reusit sa fac a fost sa ii dau 3 pumni in fata, dar ma simteam mai rău cu fiecare lovitură. Stateam fata in fata cu el, la o distanţă considerabilă. Buza lui Lex era sparta,transpiraţia ii predomina corupul bine făcut si usor bronzat, cu 2 tatuaje pe spate. Isi da parul din ochi, şi urmează ceva ce ne-a lasat pe toti cu gura căscată. Mana lui se ridica in aer. Asta însemna un singur lucru. S-a predat. Zgomotele s-au activat in încăpere cand am fost desemnată câştigătoare. Mi a patat reputaţia. Nu voiam sa câştig asa. Am iesit dupa nenorocitul ala care o luase înainte : -Ya! Ce mama dracului faci?! De cand a început lupta nu ai initiat niciun atac. Si acum faci asta?! Nu ma mai puteam controla. -Ti-am spus ce simt. Imi raspunde, intors cu spatele la mine. Ii analizam spatele mare si bine lucrat, cat si tatuajele. Visul lui era sa devina campion la B&T. Cel puţin asta exprimau tatuajele lui. Era asa aproape de asta.. Cum poate sa renunte la asta pentru mine.. Idiotul.. -Tatuajele alea.. Visul tau.. Chiar nu inseamna nimic? Un scancet ironic ii iese printre dantura perfectă. -Nu m'as fi gândit nici o secundă sa te ranesc doar pentru atat. Imi spune si ma lasa in spate. -De parca nu stiai ca o sa ajung pana-n finala! Strig dupa el exasperata. Ma simteam ca un obstacol.. M am intros in cladire si mi am luat hainele, ducandu-ma drept acasă. Pe drum, mi am deschis telefonul si am vazut :"14 apeluri nepreluate de la Blondină. 7 mesaje noi . 2 mesaje vocale. " In toate ma implora sa o sun de îndată ce ieseam de la B&T. Si batandu-ma la cap, cum ca daca o lasam sa vina cu mine nu ma mai omora cu mesajele. Nici nu ma gândeam sa imi iau blondina intr-un astfel de loc. **** -sunt acasa! Am strigat in timp ce ma descaltam,dar nu mi a răspuns "nimeni". Mi am scos telefonul si am sunat-o pe Juli, dar destepta si a abandonat telefonul pe masuta de cafea din sufragerie. Oftez dezamăgită privint telefonul,si il iau in mana. "Iubita mea💕"dominată de o poza cu mine dormind bustean in poala ei. Aish serios, tocmai pe asta?Ii las usor telefonul pe masuta, si incep sa ma dezbrac in mers pe scări de hainele patate de sânge(nu al meu) si transpiratie. Am făcut un dus in jur de.. Um.. Nu mai stiu. Cand am iesit eram precum o stafidă. Mi am uscat parul cu un prosop si am coborât pentru a-mi vedea blondina băgându-mi hainele in masina de spălat . Se uita la mine si ma ia in brate, analizându-mi corpul. -Esti bine? Esti ranita undeva? -Sunt binee. Ii raspund, îndepărtând-o dupa mine. -Cum a fost? Ai învins, nu? Normal, nimeni nu o bate pe unnie a mea. Ma bombardează cu intrebari ţopăind in spatele meu,afirmând cu un gest scurt din cap. Inevitabil, imi aduc aminte de saten. -Ah,unde ai fost? Ma trezesc ca intreb, in timp ce umblam de zor in frigider. Juli imi raspunde după vreo 10 secunde, cu glas stins. -La Mino.. ... ... ... -Ce?! -M-a sunat si mi-a zis ca ii era foarte rău.. Asa ca.. -Nenorocitul ala s-a folosit de pitica mea?! O sa il... - nu termin propoziţia. Doar imi iau telefonul si il apelez. -Alo- -"Alo" sa-i zici lu' ma-ta bai! -..ce am facut?! Ma intreaba cu o voce ragusita de copil. -Intrebi de parca n ai stii. De ce imi folosesti blondina pe post de dadaca? -Geloasa? -Hai marș. -Linisteste-te. Eu am sunat-o legat de ce pastile sa iau .Ea s-a oferit sa aiba grija de mine. Eu sunt victima aici! victima! .imi spune dupa care imi închide in nas. -Juli!!! Strig dupa ea dar dispăruse de multa vreme. O sa continuăm maine. Eram prea obosita. M am dus sus, si am lasat patul sa ma înghită cu totul. Dimineaţă am plecat mult mai devreme decât de obicei. Voiam sa plec undeva, si nimeni sa nu afle de faptul ca am pus vreodată piciorul acolo. Cerul era împodobit cu nori grei. Vantul batea fara mila,izbindu-se cu putere de obrajii mei. Am inceput sa merg pe asfaltul rece, cruţat momentan de ploaie, savurand suntele tocurilor mele,si lasandu-mi mana ce imi tinea geanta de piele sa se miste uşor in bataia vantului. După un drum mai bine de o jumătate de ora, am ajuns.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"A trecut ceva timp", Mi am exprimat sentimentele in fata bucatii de ciment pe care era scris numele tatalui meu. "Ce? Credeai ca o sa încep sa plâng si sa iti strig numele? Nu.De ce?Stii si tu motivele. Nu cred ca mai e nevoie sa ti le enumar eu.." au urmat câteva secunde de tacere. Sperăm ca voi fi suficient de puternică pentru asta. Dar am cedat.. "Tu.. Chiar m ai lasat asa..? Nu ti-am simtit niciodata imbratisarea, nu ti-am vazut niciodată zambetul. Te-am învinuit toata viata pentru moartea mamei mele. Dar,macar din vinovăţie sau mila, nu puteai sa ramai cu mine? Nu voiam sa ma iei in brate, sa ma alinti sau sa ma mangai. Era bine daca inca erai aici.. In aceaşi lume cu mine.. Appa.. (Tata).. Appa! Appaaa! "Incep sa tip, cazand in genunchi si strangand materialul din zona inimii, lăsând lacrimile sa imi impodobeasca pometii. Gemeam si suspinam de durere. Cerul a început sa planga cu mine,varsand broboane de apa grele si reci. Imi indrept privirea spre mormântul in care zăcea trupul neînsufleţit al tatălui meu. *Flashback. Eram micuta. Plangeam si suspinam privind spre geam,catre ploaia violenta. Tata se îndreaptă spre mine si imi arunca o farfurie in care era mâncare. M a privit cateva secunde, si dupa s-a intros cu spatele,dand sa plece. -Azi.. *incep eu printre suspine*..câteva fete m-au batjocorit pentru ca nu am o mama. Acesta inca statea o spatele la mine. -Cand tu plangi,si cerul plânge cu tine. Stii ce înseamnă? Ca e acolo. Nu te-a părăsit. Nu esti singura. Ala a fost singurul moment in care tatal meu nu si-a varsat furia pe mine prin bataie. ~End of flashback. -E aici. M-a auzit.. . . . Stiu ca a fost plictisitor.. Dar o sa ma revansez in următorul capitol ^^ din nou.. Imi pare rau daca exista greseli de scriere :'(
