VREI SA MORI?!

260 27 1
                                    

<Timpul a trecut destul de repede alături de Juli. Au trecut cateva saptamani bune,si "fetita" aia inca nu mi a spus sa ma mut de pe capul ei. In aceste cateva saptamani, mi a fost oferită afecţiunea care mi-a lipsit 18 ani de zile.>
Stau in fata unei mese rotunde, tronata de un tort alb imaculat, cu floricele pe margini. Simt doua maini calde cum imi mangaie fata. Era ea. Femeia care, în scurta periodă de viata pe care a petrecut -o cu mine, a facut o sa fie cel mai frumos interval de timp din viaţa mea. Era mama. Dar ce pacat. Era un vis. Alarma telefonului ma trezeste la realitate. Ma ridic brusc, schiţând o expresie acră, in semn de dezgust, către telefonul meu. Cobor scarile lenesa, urmărind mirosul de căpşuni, care m-a condus inevitabil la bucatarie, unde blondina pregătea masa.
-Oh! Te-ai trezit! Ma întâmpină cu zâmbetul ei dulce, de la care pot face in orice moment diabet. Dar da, într-un sens bun. Nu ii raspund, doar trec pe langa ea si ii mangai crestetul capului, in semn de "Neata".
-Ti-am pregătit masa! Eu nu pot ramane, trebuie sa ajung devreme la liceu.. Sa mananci bine, da?
-Hm..? De ce asa devreme?
-Am de rezolvat cateva lucruri la secretariat. Imi raspunde blajin.
-Ok.. Si eu trebuie sa merg undeva. Ii răspund in timp ce imi puneam mâncarea pe farfurie.
-S-a întâmplat ceva Nana?
-Trebuie sa gasesc pe cineva..
-Oh.. Bine!.. Blondina dă sa plece, dar se întoarce din drum ca o furtuna, se apropie ca o mâță de mine.. Te-ai mai gândit..?
-La ce? O intreb prefacandu-ma ca nu stiam la ce se refera.
-ugh..Nana.. Esti in ultimul an.. Nu ai vrea sa reîncepi liceul..?
-Nu.
-Chiar nu ma pot înţelege cu tine... Imi reproşează ea, încercând sa para dezamăgită. Acum chiar am plecat.. Paaa!
..Ce e ineregula cu ea..? Imi spune sa ma intorc la liceu, dar nu vrea sa merg la acelaşi liceu cu ea.. Ii e rusine cu mine sau ce? Spun in timp ce desenam cu lingura in aer. Privirea imi este furata de catre telefonul Juliei. Tsc. Toanta aia si a uitat telefonul...
Dupa ce termin de mancat, imi fac un dus, ma pieptan, ma spal pe dinti, si imi rascolesc sifonierul in căutarea unor lucruri decente. Urma sa ma duc la liceul blondinei sa ii înapoiez telefonul.. Si nu voiam sa o fac pe pitica de ras. Imi iau o bluza alba, mulata, o jachetă neagră, o pereche de blugi albastrii deschişi cu talie inalta,rupti, adidaşi albi, si aia e. Imi pun castile, i-au telefonul micuţei de pe masa din bucătărie, si ma indrept spre liceul ei.
După ce am aflat de la secretariat in ce sala o pot gasi, picioarele mi s au pus in mişcare. In drumul meu analizam oamenii, si încăperea. Tipic. Grupuri de fete, tinandu-se de mana si barfind orice persoană care le iesea in cale, băieţi hărţuire alti baieti, ceva ce este normal. Nu ma puteam abţine de la a imi arata dezgustul regăsit in expresia mea facială, si de a imi roti ochii.
Am intrat in sala blondinei. Dar nu o puteam observa. Câteva fluieraturi venind de la baietii din spate stand pe banci, si barfele fufe-, pardon, fetelor ,mi-au provocat repulsie.
Ma duc frumos la o tipa care statea pe o banca, înconjurată de alte 3 fete.
-Auzi..! Imi ridic vocea, pentru a ma auzi in acea hărmălaie.
-Cu mine vorbesti? Isi întoarce capul spre mine, gesticuland cu mana dreapta.
-Daca stii raspunsul, de ce mai intrebi? O corectez sarcastică. Stii unde e Juli?
Se uita la mine nedumerita, de parca era prima data in viata ei in care a auzit acest nume.
-Cine..?
-esti in aceeasi clasa cu ea si nici macar nu ii stii numele.. Sopesc cu capul într-o parte. Juli. O fata scunda,slaba, par lung si blond. Remember?
Astept cateva secunde pentru a ii veni mintea la cap, dar reacţia ei a fost una care m-a surprins.. Si nu intr-un mod plăcut.
-Aaaaa.. Vorbesti de cuțu? Spune in timp ce pe ea si pe tipele din jurul ei le au bufnit rasul.
-.."Cuțu.. "?intreb, dându-i o a doua şansă, dar, din acţiunile ei, reiese ca mi-a respins bunătatea. Aceasta afirmă cu o mişcare scurtă din cap, după care se ridica de pe banca, si imi face semn sa ma uit. Era banca lui Juli. Plina cu înjurături, porecle si desene. Tipa continuă:"frumoasa porecla, nu?i se potriveste perfect. Merge mereu cu capul in jos si ne ascultă ordinele. Dragut".
Ma asez pe scaunul blondinei, si incep sa citesc.. Cuvintele de acolo erau aproape la fel de naşpa precum cele pe care le folosesc eu..
-Tu.. Ai facut asta? Simteam cum vacanţă mea de câteva săptămâni de "good girl" ,urma sa se termine.
-Da! Eu, ea(indică spre una din cele 3 fete), si tot restul liceului. Se apleacă spre mine, si continua "Defapt, ar trebui sa imi multumesti ca m-am oprit doar la atat. Nu stiu ce legătură ai cu ea, dar acea catea-"nu apuca sa termine, ca mana mea intra în secundă 2 in părul ei. Ma ridic, împingând banca cu piciorul, fortand celelate banci dinaintea ei sa se izbească de catedra. Ii savuram rugamintile de a ii da drumul.
-Curata! Ii ordon.daca tot suntem animale, hai sa fim animale pana la capat.
-C.cu ce?! Ma intreaba incordata, încercând sa se elibereze din strânsoarea mainii mele,parca implorându-ma din priviri sa ma opresc.
-Cu limba daca trebuie!ii răspuns printre dinţi.
Una din cele 3 care erau la masa se apropie de mine, dar imi plasez rapid cealaltă mana pe gâtul ei. Pe care din voi ar trebui sa o aranjeze prima? Privirea mi se îndreaptă spre nenorocita care mi-a facut prietena "catea".o eliberez momentan pe cealata, pentru a avea una din maini libera,împingad-o in una din banci. Imi incordez pumnul mainii libere, fiind pregătită ca mana mea sa lase o amprenta frumușica pe obrazului ei. Dar cineva mi o prinde.Hm? O mana suficient de puternică pentru a imi oprii lovitură ma trage, fortandu-ma sa ma intorc.
Un băiat înalt, lat in umeri, bine făcut, cu părul castaniu si ochii căprui ma priveste cu expresia mea uzuala. Si anume, "plictisită ".
-Ce crezi ca faci? Il intreb inclestandu-mi maxilarul.
-Termina cu show ul. Ma deranjează.
-Vrei sa mori? Da-mi drumul. Ii spun răspicat, neştiind cat ma mai puteam stăpânii.
-Da-i tu prima drumul ei. Imi indică cu o miscare scurta din cap, spre bruneta captiva in "ghearele " mele.
-Si tu ai facut parte din asta? Il intreb, parca stiind deja răspunsul, busind pentru a doua oara in banca.
-Si dacă am facut.. Ce? Ma intreaba, la fel de plictisit.
În momentul ala, o eliberez pe bruneta, imi smulg incheietura din mana satenului, ii prind gulerul bluzei, si sunt pregătită sa il lovesc cum trebuie, cand o voce firava ma trezeste din "turbarea" mea. Era Juli, cu ochii plini de lacrimi. Isi misca rapid piciorusele subtiri spre mine, ma apuca de mana si ma implora sa ma opresc. Scrancesc din dinti si il eliberez pe tip. O iau de mana si o tarasc afara.
...-stai, mai încet.!! Imi spune blondina.
Ma opresc si ma uit la ea.
-Tu.. Cum ai putut sa faci asta? De cat timp tineai secret ca esti abuzată? De aia plecai in ultimul timp asa devreme de acasa, nu?!
-Imi pare rau..imi răspunde, lasandu-si privirea in jos,jenată.
-DOAR RĂSPUN-..nu apuc sa termin, ca observ ceva suspect. Ii iau mana Juliei,ea încercând sa si o retragă rapid,insa o tineam strans. Ii ridic maneca. Simt cum energia din corp mi se scurge.. Era plina de vanatai..  .Atunci am realizat ca m-am delasat decand stateam cu ea.. Lumea era la fel de meschina precum o stiam eu.. Doar ca ea m-a protejat de asta.. Ii dau drumul si merg tinta acasa.
~Juli povesteşte
Nu a mai vorbit cu mine.. Si o inteleg.. Nu a fost bine sa ii ascund. O asteptam sa coboare la micul-dejun.. Dar nu a facut-o. Mi-am luat ghiozdanul si am ajuns la scoala. Am intrat in clasa.. Toate privirile fiind atintite asupra mea .m am asezat, privind banca pe care erau mai multe înjurături ca de obicei, si am zambit jalnic..
Profesorul a intrat in clasa.. Si a început sa ne spună ceva care ne-a atras atentia. "Va rog sa va potoliti, sa nu faceti o impresie proasta."Lumea a început sa sopteasca. Domnul profesor continua. "Te rog intra! Salutati -o pe noua voastra colega!"
Puteam recunoaşte mersul ala oriunde,cu mâinile in buzunarele jachetei,corpul frumos modelat, parul uşor buclat, negru ,pana la umeri, strălucitor. Buzele pline si rozalii. Ochii verzi si mari, predominanți de gene lungi si negre. Tenul pal si neted. Era ea. Nana.
~Nana povesteşte
Intru in ritmul meu normal. Nu aveam degand sa o las pe Juli sa se chinuie. O sa o protejez. Nimeni nu poate atinge ceva de-al meu. Privirea mi-a fost fixată pe cele 3 tipe, speriate de moarte. Si inca pe cineva. Tipul ala inalt, care aparent, dormea cu capul pe banca. Pai, sa inceapa distractia.
.
.
.
Cam atat a fost pentru capitolul asta.. Hope u enjoy it !😀

Rock Soul~The Baddest FemaleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum