Rock Soul~The Baddest Female

Cum te cheama?

După ceva timp am ajuns acasă. Cobor linistita din masina, deschid usa si ma indrept spre camera mea. Ma intrebati de ce nu sunt afectată pentru scenta de mai devreme? Este simplu. Nu reprezintă nici 1% din tot ce mi se întâmplă. Pot spune ca am scapat usor. Eu eram în starea mea de spirit cotidiană. Nu pot spune acelasi lucru despre tatăl meu.Urma sa aflu ca asta era de fapt linistea dinaintea furtunii.
Ma descalț, las cheile pe masa din bucătărie, apuc in graba un măr si urc scarile care ma conduceau la debaraua din capătul treptelor,aceea fiind camera mea. Un loc îngust,neingrijit si sufocant. Corpul mi se mişcă agale, mana mea mică tinandu-se de bara de lemn pentru mai mult sprijin.
-Nu am terminat de vorbit! Striga tatal meu, încercând sa isi pastreze calmul. Din pacate, nu stiam sa preţuiesc asta.
-Eu am terminat de ascultat. Îi răspund plictisita, încetinind ritmul pasilor mei pentru a îi astepta reacţia. Simt cum mana lui grea ma trage de pe scari, ducandu-mi-o dupa la gat, fixandu-ma cu privirea.
Un scancet imi scapa printre buze,si imi duc mana la gura, sa nu pară "nepotrivit " zâmbetul meu în momentul de faţă.
-Razi?! Isi face simtita prezenta vocea groasa a tatălui meu, mana lui strangandu-mi gâtul mai tare. Expresia fetei mele se schimbă radical.
-Ce ar trebuii sa fac? Să plang? De ce? Te ai simtii satisfăcut, nu i asa?
-Scorpie mică! Te am crescut atata timp si tu-
-şi eu ce? Sa te milogesti de directoarea sa nu ma exmatriculeze, înseamnă ca esti un părinte bun?
In secunda 2,isi pierde controlul .
-Vrei sa mori?!
-FA-O! TU ESTI CEL CARE A OMORÂT -O PE MAMA! SCĂPA-MA DE IADUL ASTA SI DU-MA LA EA!
simt cum stransoarea mainii lui se slăbeşte.. Si imi da drumul, recapatandu-mi ritmul normal al respiratiei.
-Asta nu v a merge.. Spune el, urcand la mine in cameră.
-ce crezi ca faci? Il întreb, stiind deja răspunsul.
-pleci. Esti majoră. Poti sa te descurci singura. Nu mai vreau sa am nicio legătură cu tine. Spune el, aruncandu-mi la picioarele o sacosa ponosita cu haine.
-Da-mi bani. Spun intinzandu-mi mâna.
-Cum? Ce parte din "de azi nu mai am nicio legătură cu tine " ,nu înţelegi?!
-Si ce vrei sa fac? Nu am unde sa ma duc. Plec bucuroasă, dar mai întâi, da-mi bani.
-Iesi.
-..foarte bine. Apuc manerul sacosii cu doua degete, ma incalt, si trântesc usa in urma mea.
~Tatal meu povesteste
Fata aia serios! Cere bani! Ma indrept spre masa pentru a lua cheile, cand, inevitabil, vad sertarul lateral in care tinem banii, intredeschis. Caut disperat, sperând ca nu e ceea ce credeam eu. Dar era. Nenorocita aia mica a luat toti banii!
~Nana povestete
Admiram cele 5 milioane, tinute intre 2 degete. Nu era mult, dar imi ajungeau pentru moment. Cum de am aceşti bani? Cand am ajuns acasa, stiam deja "sfârşitul povestii ",si ca o sa sfârşesc în strada. Asa că, am profitat de absenţa pentru câteva secunde a tatălui meu. Cand am lasat cheile pe masa din bucătărie, am deschis uşor sertarul,am luat banii, si un mar pentru a îi "camufla" cu succes. Dupa tot acel spectacol, i am cerut bani, pentru ca, ar fi fost ciudat din partea mea sa plec fara sa ii cer ceva in schimb. Dar stiam ca nu o sa imi dea nici in ruptul capului. In maşina, mi am dat seama ca aia era sansa mea sa scap din iadul ala .Si in sfârşit am facut-o. Doar ca.. Acum ce urmează?
După ceva timp, privirea imi este furată, si întru în primul magazin de haine pe care-l vad. Peste un interval de timp, am iesit mandra, purtând o camasa vaporoasa neagră, pantaloni negrii de piele si niste cizmuliţe cu toc,da, negre,aruncand sacoşa in coşul de gunoi din dreapta mea, urmând sa imi modific destinaţia catre barul de vizavi.
Intru ca la mine acasa, muzica surdină îşi face apariţia la 2 secunde după intrarea mea în bar.
Merg in ritmul meu normal, tarandu-mi picioarele, unul înainte celuilalt, spatele drept ,capul usor intr-o parte,mana pe peretele din stânga mea, fluierând ,cu expresia mea veşnică nesatisfacuta.
Imediat cum intru, o priveliste exact pe gustul meu ,mi se prezintă.
Doua fete care se paruiau bine, restul lumii fiind in jurul lor.
"Amatoare".imi strapunge mintea acest cuvânt, indicat de acţiunile lor. Una din fete era înaltă, corpolenta, cu par lung si gri. Cealaltă, as spune ca a fost tarată aici. Par lung, blond deschis, slaba, mica de statura, firavă, îmbrăcată copilăreşte si inocent.
..-eh.. Oricum ma plictiseam. Ma indrept spre cele doua fete, apucandu-i tipei înalte incheietura ,astfel eliberând-o pe blondină.
Ma examinează din cap pana-n picioare:
-Ce ai impresia ca faci?
-Dreptate. Esti dubla cât fata asta. Ai curaj după sa spui ca ai batut o minoră?
-Vrei sa te bat pe tine in locul ei?
-Încearcă. O intampin cu zâmbetul pe buze. Blondina se retrage in mulţime, aşteptând rezultatul cu mainile la gura. Ma dau câţiva pasi inapoi, tipa venind spre mine. Nu are rost sa va spun continuarea. Ce e nevoie sa stiti: A venit salvarea pentru una din noi. Si aceea, nu eram eu. Am ieşit linistita, înainte ca poliţia sa apara. O voce delicată imi atrage atentia.
"S. Scuză-mă.. "
Imi întorc capul, si o privesc pe blondină, plină de zgarieturi. Dar zâmbea. Ce dracu?
-Ce?
Se apropie de mine cu paşi grăbiţi.
-Voiam sa iti multumesc ca m-ai ajutat .spune cu zâmbetul pe buze.
-..ok. Si ma intorc la treaba mea.
O mana micuta ma apuca de incheietura... Cum pot sa te răsplătesc? Ma intreaba îngrijorată cu ochii ei mari si căprui.
Imi smulg mâna.
-uită. Doar du-te acasa. Părinţii tai ar putea fi ingrijorari .spun cu un gust amar.
-Nu. .locuiesc singura.
-Hm?..cati ani ai? Intreb dezinteresată.
-18.
O analizez din cap pana-n picioare. Jur ca arata de 16.Brusc, imi vine o idee.
-Ai spus ca locuiesti singura, nu?
-D.da! imi raspunde bâlbâit.
Un zambet nu tocmai dragut imi aparu pe buze.
-Atunci ,stiu cum mă poti răsplăti.
-Da? Te rog, spune mi! Imi zice, cu o expresie dulce.
-Lasa-ma sa stau la tine pentru un timp.
-H.huh?
-am fost alungata de acasa. Ma lasi sau nu? Răspunde repede.
-Da!macar atat pot face..
~La casa lui Juli(caci asta era numele ei)
-Am ajuns.. Acolo este baia, imi indică cu degetul ei mic si restul casei .Daca mai ai nevoie de ceva, te rog sa ma anunti!
-..ok. Ma duc spre temporalul meu dormitor, dar ma opresc si imi intorc capul. Cum te cheama?
-huh?ma intraba blondina dezorientata,intorcandu-se din drumul el. oh da! julieta! Dar poti sa imi spuni Juli! Pe tine?
-Nu e important.
-Dar.. Trebuie sa stiu.. Daca o sa locuim impreuna..
-..Nana. Ii raspund plictisita.
După ce plec o aud, întrebând inocent.. "Nana.. Nana..unde am mai auzit numele asta? ".
Zâmbetul meu imi apare instantaneu. Nu a auzit de numele meu.Mai precis, a auzit de mine. Cum ar putea sa nu? Daca ar fi ştiut cine sunt, nici nu ar fi îndrăznit sa se uite la mine. Pare o fata ok, nu vreau sa o târăsc si pe ea in tot ce fac. Pentru ca nu am degand sa ma opresc acum. Mai am multe de facut.
.
.
.
Hello! ≧﹏≦ După cum puteti vedea, am postat al doilea capitol. Nu este foarte reuşit, dar sper ca nu v-am dezamagit! (*>.<*)