Rock Soul~The Baddest Female

Esti chiar tu?

Am intrat in clasa cu paşi grei. M-ma plasat in mijlocul clasei. Am zambit viclean si am lasat vorbele sa imi ajungă la urechi. "Ce cauta ea aici? "."E noua noastră colega? "."Nebuna asta o sa ne omoare".Ultima chiar ma facuse sa ma simt mandra. Imi dreg vocea in semn de "It's my turn ",si incep:Numele meu. Nu cred ca e important pentru voi. Dar v a trebuii sa-l tineti mine. Nana.Va rog sa aveti grija de mine. Spun asta si colţul gurii mi se ridică, ochii începând sa imi straluceasca.
"Poti lua loc".imi spune profesorul. Ma misc agale pana la banca blondinei, de unde lipsea un scaun. Oftez plictisita, si caut cu privirea un scaun liber. Bingo! Cel de langa saten. Merg incet, savurand privirile speriate si gesturile de repulsie ale celorlalţi. Apuc scaunul cu o mână, il privesc pe saten 2 secunde, dar nu se sinchisea sa deschidă ochii. Era in lumea viselor. Hm. Daca il privesc din unghiul ala, nu era chiar urat. Tarasc scaunul dupa mine pana la banca Juliei, lasandu-i pe ceilalţi sa isi acopere urechile din pricina scârţâitului. Ma asez frumos, unde blondina ma privea cu ochii plini de speranţa. Ii apuc crestetul capului cu varful degetelor, si i l întrept catre tabla, acesta schiţând un zambet larg.
Ora s-a terminat repede. Pentru mine cel puţin. Am dormit in tot timpul ala,mana micuţa a Juliei trezindu-ma la sfârşitul orei.
Mergem in sala de mese. O vad ca se indreapta spre ultima masa a cantinei, dar o apuc de mana.
-S.S-a întâmplat întâmplat ceva? Ma intreaba bâlbâind, cu ochii mari.
-Unde crezi ca te duci?
Blondina imi raspunde, aratandu-ma cu degetelul spre ultima masa.
Atunci imi ridic vocea, astfel incat sa ma poată auzi toata lumea:Suntem exilate sau ce?. Juli se face roşie, si se lasa ghidata de mine catre una din mesele din mijloc.
Ne asezam, toti ochii fiind pe noi.
-Asa.. *incep eu*..spune-mi.. Cine este "conducătorul" aici?
-Ce sa fie..? Ma intreaba nedumerita.
O privesc plictisita, si continui :Cine are cea mai multa putere aici?Fiecare liceu are asa ceva.
-Ohhh.. Pai, este tipul care te-a oprit atunci.De asemena.. *incepe sa roşească *,esti si cel mai placut de către fete.
-..Serios? Deci el te-a hartuit ?
-Pai.. Adevărul este ca..Nu m-a hartuit.. Dar nici nu m-a salvat cand ma vedea ca sunt agresată..Dar. Tu ai spus ca in fiecare liceu e un hărţuitor, sau "conducător"..la tine cine a fost?
Linistea se lasa intre noi.. După care Juli continua:
-E posibil.. TU?!
nu ii raspund nimic, doar privesc mancarea.
-Deci.. Tu abuzai alti oameni..?
-Asta a fost demult.. *Incerc sa imi gasesc o scuza.. Dar degeaba..*
-Dar.. De ce?
-..in liceul meu.. Ori mancai.. Ori erai mâncat. Uram sa fac asta la început.. Dar m-am obisnuit cu timpul, si nu mai aveam sentimente cand loveam. In plus.. Nu agresam nevinovaţii.. Ci pe cei care ii agresau..
-Ahaaa..
Juli incerca sa schimbe subiectul.
-Umm.. Ai zis ca te duci sa cauti pe cineva.. Cum a fost?
-Nu mai m-am dus.. Am venit sa iti aduc tie telefonul si s-a întâmplat aia..
-oh.. Scuze.. Era cineva important?
-Depinde cum privesti situaţia... Privirea mi-a fost luata de o fata înconjurată de altele, trasa de par si împinsă. Punctul final a fost atunci cand i au aruncat mancarea in poala. Frumos. Juli se uita la mine cu speranţa in ochi, dar ii raspund "Nu te uita asa la mine. Nu ma mai ocup cu asta".
Dintr-o data, blondinta isi baga privirea in pământ, începând sa se agite. Imi intorc capul, si le observ pe tipele alea venind spre noi.
-Oh.. Ce dragut. Cine e prietena ta?intreba una din ele, jucându-se cu părul blondinei.
Juli se uita speriată la mine, in semn de "Te implor, nu face ceva nebunesc! "din pacate, nu ii puteam respecta dorinţa.
-Vrei sa afli? O intreb, punandu-ma picior peste picior, si ducandu-mi mana la barbie.
-Hoooo.. Impresionant. Ai destul de mult tupeu. Vine spre mine,si întinde până spre părul meu.Ii apuc incheietura si o trag langa mine,expresia ei faciala indicându-mi faptul că nu se aştepta la acţiunea mea. Ma ridic, si le aud pe cele 2 începând sa şoptească:"Auzi, asta nu este tipa care a batut-o pe Deni? ".si încep sa se retragă tot mai mult. Ma ridic frumos, iau mancarea, si fac exact acelaşi lucru pe care l-a făcut ea. Ii vărs mancarea, dar nu în poala.ci in cap, arătând de toata frumusetea. Tot mai multa lume se strânge in jurul nostru.
"Biata" fata, începuse sa planga. Scuteste-ma. Nu poate decat sa se ia de persoane mai slabe ca ea.
Câteva persoane începuseră sa rada. Normal. Nu există compasiune in lumea asta jegoasa. O iau pe Juli de mana si dam sa parasim sala de mese, cand o voce groasa imi atrage atenţia.
-Hei.
Imi întorc capul, si dau cu ochii de saten. Dintr-un oarecare motiv, mi se părea incredibil de familiar.
-Ce? Il intreb sec.
-Ti-am spus sa te potolesti cu spectacolele astea. Incepi sa ma calci pe nervi.
-waw. Pai daca nu merge cu frumosul, încearcă sa imi vorbesti urat.
Oamenii din jurul nostru incep sa arate satisfacţie.
-Te mănâncă? Ma intreaba plictisit.
-Tsc.Ai curaj sa ma "scarpini"?il intreb sarcastica.
Se îndreaptă cu pasi lenţi catre mine, până ramane o distanţă de câţiva centimetrii intre noi. O trag pe blondină in spatele meu, si ii analizez privirea satenului. Dintr-o data.. Un sentiment ciudat imi strapunge inima... "Nu se poate.. ".imi spun in gând.. nu are cum sa fie el.Cel puţin asta credeam, până cand numele lui, mi-a confirmat suspiciunea. Un baiat din mulţime ii atrage atenţia :"Lex.. "Inima mea se opreşte. Băiatul continuă :"chiar ai degand sa lovesti o fata.. Ai chef de probleme? ".acestea fiind spuse, satenul se retrage.. Lăsându ma cu ochii mari, si cu numele lui suspendat pe buzele mele.. "Lex".
Juli ma trezeşte din transa. "Nana.. Esti bine..? ".Dar nu eram in stare sa ii raspund.. Dupa un timp imi revin, si grabesc paşii spre sala de clasa. Cand aud trecand aleatoriu pe cineva.. "Repede, Lex se bate cu Bobby".ma întorc mecanic si ii urmez pe cei doi, auzind tot mai incet strigătele blondinei, pana ajungem pe terenul din spatele scolii. Acolo era Lex, luptandu-se cu alti un tip, aproape la fel de bine făcut ca el. Dupa ce il pune la paman pe celalalt,isi indreapta pasii pentru a isi face loc prin multime. Fuck it. Celălat se ridica, apuca o piatră si vrea sa i o arunce in cap. Inevitabil, numele lui imi iese printre buze:Lex!
Acesta ma fixează cu privirea si se fereste. Eram usurata, dar il vedeam cum vine spre mine.
~Flashback .Lex povesteşte
Eram un copil durduliu, singura mea preocupare la vârsta aceea fiind o fetita de varsta mea, cu par scurt si negru. Intr-o zi, m-am luat la harta cu alti copii. Unul din ei a vrut sa arunce cu o piatră in mine,si a reuşit, lovindu-ma din plin, iar bruneţica mi-a strigat numele. Desi,eu nu mi-l mai pot amintii pe al ei, imi aduc aminte de cum mi a strigat numele.
~End of flashback
Dupa ce m am ferit de piatră, am stat sa analizez strigatul ei.. Era la fel. Ma apropii de ea, ma aplec pentru a ajunge la acelasi nivel cu ochii ei, si, inevitabil o intreb:
"...chiar tu esti?"
.
.
.
Hello 😛 stiu ca acest capitol este destul de dezamăgitor, dar promit ca ma voi redresa pe parcurs! 😀💓