Pe strazi( Volumul 1)

Capitolul 10

In clipa in care glontul imi strapunse pielea, am deschis ochii.Respiram repede, cu nesat, in timp ce trupul meu tremura, inca asteptand durerea glontului.M-am uitat speriata in jur.Camera era intunecata si tacuta,  singurul lucru care spargea linistea era poate inima mea batand de sa imi sparga pieptul.Abea atunci am inceput sa tip, mai tare decat strigasem vreodata in viata mea.Mainile imi tremurau in dreptul ochiilor, albe si fargile. M-am uitat in jur, speriata de ce puteam vedea.

Peretii erau toti manjiti de sange, dare lungi si intunecate, si varul cadea de pe ei, smuls parca de o mana nevazuta.Mi-am strans mai tare patura pe trup, dar si era era imbibata in sange.Am urlat mai tare, cazand din pat.Am alergat cat de repede am putut spre baie, doborand in drumul meu noptiera si lovindu-ma de usa dulapului.Am trantit ura baii, si m-am apropiat de oglinda.Am mai tipat o data, iar si iar.

Din oglinda ma privea un chip alb, manjit de sange.Ochii negrii erau inundati de sange, si pleoapele inegrite nu clipeau.Mi-am acoperit ochii cu palmele, strigand dupa ajutor.Dar chipul continua sa ma priveasca, dare lungi de sange scurgandu-se dintre buzele ce zambeau sinistru la mine.

Cineva ma atinse o clipa mai tarziu.Nu mi-am putut opri strigatele disperate, si am inceput sa lovesc si sa zgarii in jur.M-am panicat cand unghiile mele se infipsera in carnea fierbinte , si cand am simtit un firicel de sange cum mi-se prelinge pe degete.

-Teo! striga Sebi, scuturandu-me de umeri.Teo, totul e in regula! Calmeaza-te.

M-am uitat la el uimita. Stateam ghemuita pe podeaua baii, tremurand si plangand, in timp ce el si mama stateau in jurul meu, speriati de moarte.

M-am chemuit la pieptul lui, ascultand cum inima lui batea nebuneste. M-am agatat mai tare de gatul lui, plangand in hohote.

-Puiule, ce ai patit? ma intreba mama bland, mangaindu-ma pe crestet.Nu mai plange...

-Mama... am soptit, prinzand-o de mana. Nu pleca, te rog....

Sebi ma privi speriat, strangandu-ma mai tare la piept.Ochii lui straluceau de lacrimile pe care nu le lasa sa curga, si degetele i-se inclestau in parul meu. 

-Gata, Teo, spuse dupa cateva clipe. Mai bine dormi acum. sopti, incercand sa zambeasca. 

Nu m-am miscat din locul unde stateam. Mi-am impletit degetele cu ale lui, iar el, in loc sa imi spusa sa ma culc, ii facu mamei semn sa plece.

-Noapte buna, scumpa mea. sopti mama, sarutandu-ma pe frunte.

Amanda se ridica si inchise usa in urma ei, lasandu-ne pe mine si Sebi cufundati in liniste.Am ramas asa cateva minute bune, pana cand el isi apasa usor buzele peste ale mele.

-De ce esti speriata? ma intreba dupa o clipa. Totul e bine?

L-am privit in ochii, cuvintele ramanandu-mi blocate in gat.Cum puteam sa ii spun ca mi-e dor de mama, desi nici nu imi mai aminteam chipul ei? Cum ii puteam spune ca imi doream ca tata sa moara? Si cum sa ii spun ca il iubesc si ca mi-e frica ca si el ar putea sa dispara intr-o zi, lasandu-ma singura asa cum au facut-o toti!?

Am inceput iar sa plang, desi stiam ca nu ajuta la nimic.Daca si Sebi ar fii plecat, nu as mai avea pe nimeni.M-am agatat iar de el, plangand mai tare.

-Jura-mi ca nu ma vei parasi niciodata! am spus, tremurand toata.Te rog, jura!

Sebastian ma tranti pe spate pe pat, uitandu-se la mine cu ochii scanteietori.Mana lui blanda imi mangaia obrajii, stergandu-mi lacrimile fierbinti.

-Ti-am promis ca nu voi pleca de langa tine niciodata. sopti, sarutandu-mi apasat gatul. Si imi promit mie insumi asat de fiecare data cand te privesc.