Pe strazi( Volumul 1)

Capitolul 21

-Teo!

Vocea puternica a lui Adam ma facu sa tresar.Mi-am deschis ochii si mi-am sters lacrilime de pe obraz.El statea langa mine, pe podeaua rece, strigandu-mi numele la nesfarsit.

-Ce naiba ai patit!? striga scuturandu-ma de umeri.

Dar eu nu il ascultam.Ma uitam peste umarul lui, la silueta sclipitoare, fantomatica care imi zambea dintr-un colt indepartat al camerei.Sebastian...

Cineva aprinse o lumina, si totul disparu intr-o singura clipa.

-Teo! striga Adam, aproape de urechea mea.Teo!

M-am uitat deasupra mea.Nu era nici un corp insangerat atarnat de tavan, nicio pereche de ochii goi privindu-ma.Totusi, era un cadavru.

Era un porc.Jupuit, dezgustator si plin de sange, atarnat de un carlig ruginit de tavan, dar nu un om.Doar un porc nenorocit.

-Ce se intampla aici? am auzit o voce de femeie spunand deasupra mea.Ce cautai aici?

Am privit-o surprinsa.Vocea ii era groasa, severa si plina de ura.Ma privea din spatele unor ochelari murdari, cu sprancenele incruntate.

-Teo, ridica-te. ma indemna incet Adam, ajutandu-ma sa ma ridic in picioare.

Un urlet de durere imi parasi buzele cand am atins podeaua cu talpile.Cioburile de sticla pe care calcasem se infipsera mai adanc in carnea mea, facand sangele sa tasneasca din rani.Adam ma sustinu in continuare, si ma duse pana in camera unde ma trezisem doar cu cateva minute in urma.

-Ce ai patit? ma intreba el cu blandete dupa ce ma aseza pe patul moale.Ce cautai acolo?

Un tunet rasuna in apropiere inainte sa pot raspunde, si am simtit cum inima mi-se opreste in loc pentru o fractiune de secunda.L-am privit pe Adam in ochi.Ochii aceia verzi, stralucitori.

-L-am vazut, Adam...am scancit, acoperindu-mi ochii cu palmele iar.Chiar l-am vazut....

Am simtit mana lui tresarind pe umarul meu.Se apleca mai mult spre mine si ma cuprinse in brate, tremurand la randul lui.Cu o mana, imi sterse lacrimile de pe obraz, impreuna cu sangele care se inchegase pe pielea mea.

-Teo, e mort...sopti aproape de urechea mea.Nu se mai intoarce.

-Nu sunt nebuna....am scancit, plangand mai tare.Stiu ce am vazut....

-Nu ai vazut nimic! striga femeia, smulgandu-mi brutal mana de pe obraji.Nu mai tot plange!

Adam o privi uimit, cu o sclipire de ura in ochii cand privirea ii aluneca spre degetele subtiri care imi strangeau incheietura.

-Mama,ma ocup eu. marai, prinzanjdu-ma gentil de cealalta mana.Poti sa ne lasi singuri o vreme?

Femeia imi arunca o privire plina de ura, dar nu mai spuse nimic.Pleca din camera cu pasi apasati, si tranti zgomotos usa in urma ei.

M-am intors spre Adam, care ma privea cu un zambet pierit pe buze.Imi parea atat de rau ca nu il puteam iubi.Merita mai mult decat atat.Defapt, merita totul.Era cel mai bun...

-Teo, esti sigura ca nu ai avut vedenii? ma intreba zambind.Esti obosita, poate doar ai vrut sa vezi asta...

-Adam...

Nu voiam sa insist.Stiam ca nu putea crede.Chiar si eu incepeam sa cred ca fusese doar o iluzie.

Mi-am lasat capul sa cada pe spate, in timp ce incercam sa imi limpezesc mintea.Am auzit cum perdeaua falfaia incet in coltul celalat al camereii.Geamul era deschis, si picurii reci de apa se loveau de pervaz.