Capitolul 17

227 10 1
                                    

-Cred ca o sa fie bine daca nu se streseaza. spuse barbatul, privindu-ma chioras. Nu prea stim ca sa ii facem.  

M-am ridicat cu greu de pe patul de spital, si l-am privit pe Adrian cum iese pe usa salonului ticsit de lume.  

-Haide. imi striga peste umar, in timp ce eu ma luptam cu bucata grea de metal care tinea loc de usa.  

L-am urmat tacuta spre curtea spitalului, apoi pe strada aglomerata.  

-Mergem cu autobusul! striga peste multimea de oamenii care trecea in viteza pe langa noi. Grabeste-te! 

Ne-am urcat in primul autobus care oprise in statie, si ne-am inghesuit printre oamenii care se impingeau la randul lor. Totul in jur duhnea a transpiratie, aclool statut si fum de tigara.Si eram sigura ca un batran de vreo 80 de ani imi pipi-se fundul in trecere!  

Totusi, am ramas tacuta langa Adrian. El nici nu ma privea. Din cand in cand mai intorcea capul cand vreo studenta se dadea jos, si scotea un fluierat, lafel ca toti ceilalti barbati din jurul nostru.  

-O sa iti placa unde mergem in seara asta. imi sopti, asezandu-si brutal mana pe fundul meu. Chiar foarte mult.  

-Unde mergem? am intrebat, cu vocea pierita.  

-E o surpriza. raspunse, facandu-mi semn sa codor la statie.  

L-am urmat pe o strada intunecata, desi era ziua in amiaza mare. Dintr-o data ma impinse la perete, izbindu-ma cu capul de o usa ceche de lemn. Imi desfacu rapid cureaua pantalonilor, si ii lasa putin mai jos. Lafel facu si cu ai lui.  

Am inchis ochii si am strans din dinti, in timp ce el imi indeparta brutal picioarele. Abea mi-am oprit lacrimile cand l-am simtit pipaindu-ma si smucindu-ma.  

-Haide, papusico. sopti, strcurandu-si dinti prin sutien pana la sfarcurile mele, muscandu-le pana la sange. Nu te mai impotrivi atat.  

Se misca rapid in mine, intrand si iesind, aproape facandu-ma sa urlu de durere.  

-Mai lasa-ne putin si noua! am auzit o vace de barbat strigand, si am tresarit.  

Adrian se departa, inchizandu-si slitul la pantaloni. Eu am ramas acolo, uimita, cu nasturii camasii desfacuti, lasandu-mi sanii la vedere, si cu pantalonii cazuti pana la genunchi. Am incarcat sa ma imbrac, dar mainile imi tremurau mult prea tare. Mai multi barbati aparura in jurul meu, blocand orice alternativa de a scapa.  

-E numai a voastra. spuse linistit Adrian, aprinzandu-si o tigara. Eu m-am cam plictisit oricum.  

-E sunt toate astea, Adrian!? am strigat, renuntand sa mai incerc sa imi inchid sutienul.  

-Nu te tot agita, tarfulito. imi sopti un barbat, prinzandu-ma de incheietura. O sa ne distram pe cinste.  

Am vrut sa il lovesc cu palma peste fata, dar imi prinse si cealalta mana, in timp ce ma izbi iar de perete.  

-Tineti-o careva! striga spre ceilalti, in timp ce eu ma agitam sa scap din stransoarea lui. Dezbracati-o odata! 

Un alt barbat ma prinse, si rupse camasa de pe mine, cu o singura miscare. Am inceput sa strig, simtind cum ma tragea de una dintre bretelele sutienului.  

-Lasa-ma in pace! am urlat, in speranta ca o sa ma ajute cineva, dar nu avea cine.  

-Haide odata. spuse mieros primul barbat, tragand in jos de blugii de pe mine. Nu vrei sa ma enervezi.  

In cateva clipe eram goala in mijlocul cercului de barbati, si toti incepura sa isi defaca sliturile pantalonilor.  

-Nu! am ulat, cand unul ma trase spre el. Nu vreau!  

Pe strazi( Volumul 1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum