Pe strazi( Volumul 1)

Capitolul 27

...Usa camerei se deschise incet, silueta inalta a lui Adam privindu-ne din tocul usii.Ochii flamanzi de razbunare ne priveau plini de ura, in timp ce bratul lui Sebastian ma inconjura protector. M-am foit putin, dar el imi facu semn sa raman nemiscata.

-Tarfa ce esti... l-am auzit pe Adam mormaind, facand inca un pas din tocul usii, si intinzand mana dupa mine.

-Sa nu indraznesti sa o atingi! spuse calm Sebi, ridicandu-se in picioare si postandu-se in fata lui Adam.

Cei doi barbati se privira plini de ura, si nimeni nu spuse nimic o vreme, pana cand mana lui Adam nu se ridica in aer, incercand sa il loveasca pe Sebastian.Doar ca rata.

Bratul putenic al lui Sebi vajai in clipa urmatoare, propulsandu-i lui Adam un pumn in fata.Barbatul cazu pe podea si se lovi de perete, scancind.

-Asta a fost pentru ca ai lovit-o pe Teo. marai Sebastian, ridinandu-si adversrul de culerul camasii. Si acum, mai avem unele lucruri de discutat!

Il lovi iar, si iar, cu pumnii, iar Adam nu facea decat sa ii intoarca privirea plina de ura. Sangele i-se scurgea din nas si din buza pe toata fata, in timp ce muschii fetei i-se trangeau intr-un zambet sinistru. M-am cutremurat vazandu-l cum incaseaza pumnii, dar nu m-am miscat de unde eram.

Sebi il impinse pe Adam afara pe ura, apoi in jos pe scari.Lasase usa casei deschisa in timp ce il conduse in curtea din spate, si il tranti pe iarba umeda.L-am urmat si eu, dar am ramas pe terasa , privindu-i cum se loveau unul pe celalat in continuare. Mai degraba, Sebi era cel care il lovea pe Adam.

-Nu inteleg de ce te deranjeaza atat ca mi-am lovit sotia! striga la un moment dat Adam, si am putut vedea o lumina aprinzandu-se in livingul vecinior. Nu e ca si cum ar fi sota ta!

Sebastian se apleca si ii sopti ceva la ureche, apoi il lovi iar, si iar, pana cand Adam scanci epuizat.

-Doar nu credeai cu adevarat ca ti-as lasa-o tie pe veci. striga acum Sebi, dar facandu-i in acelasi timp semn vecinului care iesise sa vada ce se intampla sa mearga inapoi in casa.

Spre surprinderea mea, barbatul in asculta constincios si intra inapoi in casa, si lumina se stinse o clipa mai tarziu.

-Eu am fost langa ea cand a avut nevoie, nu tu! marai Adam, aratand spre mine cu un gest plin de disperare.

-Ai fost pentru ca ti-am spus eu sa stai aici. rase Sebastian batjocoritor, facand un pas in spate. Stii bine ca ea nu te-ar fi acceptat niciodata daca nu ar fi fost nevoita.

Simteam cum fiecare muschi din trupul meu se zbatea de fruie.Am inaintat pe iarba uda, si l-am lovit pe barbatul intins pe jos in fata mea cu palma peste fata. Lovitura nu era puternica, dar era deajuns sa il fata sa tresara de uimire.

-Ai stiu ca Sebastian e in viata! am strigat spre el, cand mana lui Sebi ma trase mai aproape de el. Ai stiut inca din clipa in care ne-am casatorit ca asa a fost! M-ai mintit!

Nu imi venea sa cred. Adam care imi spunea mereu ca ma iubeste, care spunea ca ar fi facut totul pentru mine, ma mintise atata timp, desi stia cat de mult il iubeam pe Sebi, si cat de dor imi era de el.

-Am facut-o pentru ca te iubesc. sopti el, lasandu-si ochii in jos.

-Ba nu m-ai iubit! am strigat, lovindu-l iar cu palma peste fata. Daca ma iubeai, nu imi faceai asta!

Lacrimi de furie mi-se scurgeau iar pe obraji, cand Sebastian ma stranse in brate, intorcandu-mi fata de la Adam, care se chircise langa gard.

-Gata, Teo. sopti linistitor aproape de urechea mea, sarutandu-ma pe crestet. Acum sunt aici. Nu mai plange...