Pierdută în spațiu •Jin•

•16•

De cateva ore ne aflam in barca asteptand sa vina cineva. Telefoane nu avem, sa strigam nu avem cum fiindca oricum nu-i nimeni. S-a intunecat, iar stelele au inceput sa se arate pe bolta cereasca. Eu stau intinsa in barca si ma uit la cer, tu stai langa mine tot intins. Nu prea stiu cum avem loc, probabil fiindca picioarele mele sunt peste ale tale.

- Jin, daca nu va veni nimeni? Chiar asa vom sfarsi?

- Nu. Linisteste-te. Fie ne va gasi cineva, fie ne vom izbi de mal in cele din urma. 

- Imi e frig. M-ai cuprins in bratele tale si ti-ai pus mana stanga peste abdomeul meu. Am simtit cum inima imi sta in loc si cum ma chinui sa respir. M-ai facut sa simt ceva neobisnuit.

- E mai bine?

- Da. Am inceput sa examinez din nou cerul pe care se puteau vedea foarte clar stelele. Inceram sa descopar constelatii, dar imi era imposibil. 

- Ce planuri de viitor ai? 

- Ce e cu intrebarea asta dintr-o data?

- Am vazut ca iar te-ai afundat in privitul stelelor. Voiam sa fac conversatie. 

- Nu se numeste afundare. Eu ii zic ca ma pierd in spatiu. De obicei am momente in care sunt pierduta in spatiu si ziua. E sentimentul ala, atunci cand nu stiu ce este cu mine, ce trebuie sa fac, unde trebuie sa ajung. 

- Inteleg. Cred ca am avut si eu astfel de momente uneori. 

- Serios? Dar pari un tip atat de sigur pe sine...

- Sunt. Dar nu in totalitatea timpului. Oricum, ce planuri de viitor ai?

- Sa ma duc inapoi in Japonia.

- Inapoi in Japonia? Ah, da, esti de origine japoneza. Nu stiam ca ai si trait acolo. 

- Da. Pana la varsta de 10 ani. 

- Si ce s-a intamplat apoi? Tu si familia ta v-ati mutat in Coreea? 

- Poti spune si asa.

- Adica? Povesteste-mi. 

- In vara in care aveam 10 ani am venit in vacanta aici. Am vizitat cateva orase din tara si am mers la plaja. Dar pe drumul inapoi am avut un accident rutier chiar in Seul. Parintii mei au murit, iar eu am fost data in grija statului astuia. Imediat am fost adoptata de o familie de aici care mi-a schimbat numele in cel pe care il port acum. Acum scopul meu este sa termin liceul de aici si sa ma intorc in Japonia pentru facultate. Nu mai am pe nimeni in viata acolo, dar vreau sa ma intorc, fiindca acolo a fost viata mea. Coreea este locul in care s-a intamplat cosmarul si nu vreau sa raman aici.

- Mie mi-ai lipsi mult daca ai pleca.

- Si tu mi-ai lipsi mie. Dar mi-am promis sa nu ma atasez de nimic din Coreea. 

- Ce nume ai avut inainte? 

- Fuyu Inami.

- E frumos. Si tu esti frumoasa.

- Multumesc, dar prefer sa nu mi se spuna. 

In cele din urma am adormit. Ai reusit sa ma descosi. Nu multi reusesc asta. Doar Jisoo a putut, si nu in totalitate. Tu esti special.