Pierdută în spațiu •Jin•

•8•

Am hotărât că nu ar trebui sa mai fiu atât de rece cu tine. Și Jisoo mi-a spus același lucru. Dar tot îmi este frică.

- Salut, Hea! Mi-ai aruncat un zâmbet drăgălaș. De fapt, toate zâmbetele tale sunt drăgălașe.

- Buna!

- Oooo, Hea tocmai m-a salutat inapoi. Și mi-ai și zâmbit! Sau cred că asta ai făcut. A fost prea scurt și nu am văzut prea bine. Am început sa râd. De ce? Poate fiindcă expresia lui era amuzanta.

- Îți stă bine când zâmbești.

- Mulțumesc, cred.

- Acum, totuși, pot ști și eu ce făceai in seara aia și ce ai pățit?

- Iar cu asta? Nimic. Și de ce ți-aș spune tie? Iar am fost rece. Nu mă pricep la a nu fi distanta.

- Pentru că suntem prieteni, nu-i așa?

- Suntem prieteni?

- Pai...da...Așa e?

- Da. Am un prieten. Singurul pe lângă Jisoo.

- Deci pot ști ce ai pățit atunci?

- După cum am spus, nu am pățit nimic. Doar ma uitam la stele și voiam să fiu singura.

- Sa spunem că explicația asta e acceptată pe moment.

- Dar așa este...

Ești imposibil. Nu accepți explicațiile oamenilor.