Pierdută în spațiu •Jin•

•14•

- 'Mna seara!

- Buna si tie, Jin.

- Te-am deranjat? Vad ca te uitai din nou la stele.

- Pai am promis ca de data asta ne uitam impreuna, nu?

- Asa e. Deci, spune-mi cum se face.

- Pur si simplu te uiti la stele si te scufunzi in cele mai profunde ganduri ale tale, in totala liniste si pace. 

***************************************

- Chiar este relaxant. Dar putin trist cred, asta daca te gandesti la lucruri triste.

- Shh!

- Scuze!

- Shh, am spus!

- Oops...

- Of, nu-ti dai seama cum funtionaza expresia "shh"?

- Ba da. Dar, voiam sa stiu la ce te gandesti tu.

- Nu cred ca vreau sa-ti spun.

- De ce?

- Fiindca este noapte.

- Si?

- Oamenii sunt cei mai sinceri in timpul noptii.

- Si exact asta vreau, sa fii sincera cu mine.

- Poate alta data.

- Ai lacrimi in ochi. De ce?

- Din cauza gandurilor. Poti sa nu mai pui atatea intrebari?

M-am ridicat si am plecat de la marginea padurii in care ne aflam, inapoi spre cabana mea. Tu te-ai ridicat si ai venit dupa mine. M-ai prins de mana si m-ai varat in bratele tale, la pieptul tau, de unde iti puteam auzi inima. Bate tare, accelerat. La fel ca si a mea la gesturile tale.