- Jin!
- Da?
- Îţi mănânci prăjitura?
- O vrei tu?
- Păi...da. Dar doar dacă nu o mănânci tu.
- E în regulă, nu o mănânc, mi-ai spus amuzat. Ia-o tu!
Mi-ai oferit prăjitura zâmbind. Aşa ai făcut toată săptămâna rămasă de fiecare dată când mâncam la cantină, până când s-a terminat tabăra.
De ce a trebuit să se termine? Am fost tristă, deşi nu am vrut să admit. Şi m-am ataşat de Jin, deşi nu am vrut să se întâmple. Nu am vrut să admit asta fiindcă aş fi plecat tristă de acolo, ştiind că nu îl voi mai vedea. Toate gesturile sale din tabără m-au făcut să mă simt specială şi importantă în ochii cuiva, şi de asta îi mulţumesc până în ziua de astăzi.
CITEȘTI
Pierdută în spațiu •Jin•
Fanfiction- Ce faci? - Nu știu. - Iar te uiți la stele? - Probabil. - Vorbește cu mine. - Nu pot.
