❤Togheter until the end❤

-I-

         Pov Zara.
                      Cine sunt eu?
  Eu m-am pierdut pe mine insami, m-am pierdut atunci cand viata mea a luat o intorsatura totala.
  Viata mea a devenit un infern total, un infern in care doar muzica este singura mea alinare, singurul meu remediu si singura mea evadare.

Privesc ingandurata la picaturile  de ploaie care se preling usor pe sticla transparenta a geamului masini ascultand doar ploaia si zgomotul vantului care batea cu putere.

Linistea a fost intrerupta de catre fratele meu, Dylan.
-Trebuie sa fim puternici Zara..
Imi intorc privirea spre el si fara sa imi dau seama, o lacrima imi mangaia usor obrazul. Ma uit la Dylan si parea total dezorientat.
-Cat mai avem pana ajungem..?
- Circa 10 minute.
-Crezi ca ne vom obijnui cu noua noastra viata de acum in colo?
Se uita la mine ganditor, parca           intrase intr-o transa. Isi roti capul de doua ori si ezita sa raspunda.

Motorul masini se opri.
Picaturile de ploaie sunt din ce in ce mai rare. Observ ca fratele meu ora din masina busind portiera cu putere.
Il urmez deschizand portiera si atingand asfaltul umed cu picioarele, pareasesc masina.
Imi fixez piciorele in asfalt ridicandu-mi privirea ramanand blocata, analizand noua mea casa.

Straduta pe care ne aflam, in mijlocul NY-ului era atat de frumoasa continad numai case atat de mari si atat de frumoase printre care se afla si noua mea casa. Ochii imi sunt atintiti asupra gardutului micut de fier care inconjura casa cea alba si imensa. Inca ma gandesc daca am facut alegerea potrivita venind aici, schimbandu-mi modul de a trai, lasandu-mi prieteni si noua scoala doar pentru a-mi reduce din suferinta.
Dar moartea parintilor este o suferinta extrem de mare, oriunde te-ai duce si orice ai face nu vei putea schimba sentimentele groaznice pe care le simti, pe care le traiesti.

P

ov Zayn

Imi trag usor mainile de sub corpul care se afla langa mine incercand sa nu o trezesc.
Imi asez mainile la ceafa privind tavanul. Desi e langa mine si imi ofera tot ce am nevoie simt ca nu imi aparatine, ma simt incomplet.
Imi intorc privirea catre ea si nu vad nimic decat un corp bine format.

Ma ridic usor din pat dand patura de pe mine aflandu-ma doar in boxeri. Pasesc usor pana la fereastra imensa din fata mea, dau usor la o parte o bucata micuta din perdea si observ o fata necunoscuta. Se holba la acea casa fara sa se miste deloc. Oare de ce face asta? Parul ei, de un blond spre gri, era dus de vad in toate directiile.
Sunt trezit din transa de catre o voce cunoscuta.
-Iubitule, te-ai trezit?
Ma intorc la ea, la fata care imi umplea doar patul nu si sufletul. Dau din cap apropiindu-ma de ea, ma aplec catre ea si o sarut scurt.

Pov Zara.

Simt cum o mana rece imi atinge umarul facandu-ma sa tresar. Imi intorc capul catre persoana din spatele meu constientizand ca era Dylan.
-Hai, mergem?
Dau din cap aprobator pasind cu teama spre intrare.
Dylan baga cheile in broasca usii sucind rapid pentru a deschide usa, apasa usor pe clanta si deschide usa. Ma lasa sa intru prima dandu-mi seama ca el se duce dupa bagaje, iar eu analizez fiecare parte a camerei in care am intrat, mai exact in sufragerie.
Mobila era alb-negru, canapeaua din mijlocul camerei fiind de piele, neagra avand in fata ei o masuta alba, iar pe perete era o plazma foarte mare.
Inaintez si deschid o usa care ducea in bucatarie, merg dealungul camerei observad prin usile imense de sticla o terasa alcatuita din cateva scaune de lemn, o masa tot din acelasi material si o piscina nu prea mare care era la departare de cativa metri.

Ma intorc inapoi pe unde am venit si ajung in sufragerie. Urc scarile de lemn, albe care pareau ca duc la un hol inconjurat de camere.
Presupun ca erau dormitoarele. Deschid cate o usa si observ ca erau dormitoare, camere de jocuri iar altele erau goale.

Cobor scarile observand ca Dylan a adus bagajele in sufragerie.
-Casa e foarte frumoasa.
-Ma bucur ca iti place...asta e tot ce ne-a mai ramas de la ei...
Il privesc dezorientata si observ ca avea capul plecat, cred ca stiu unde ii zboara gandul...
-Deci..aici s-au cunoscut ei, nu?
-Asa se pare, exact pe gustul lor.
-Oare de ce nu ne-au spus niciodata despre casa asta?
-Doar ei stiu...doar ei..

Hei ^°^
Am inceput prima mea carte.
Acest capitol e mai scurt dar promit ca viitoarele vor fi mai lungi.

PS- In media e Zara😍