Sentimente ascunse

Capitolul 2

-Ce cauti aici? imi sopteste el la ureche.

Vocea lui m-a facut sa tresar, inghetand total. Dupa ce am inghitit in sec de cel putin 10 ori am reusit sa vorbesc.

-Aici o sa invat de acum.

Vocea baiatului care era sa ma loveasca cu mingea ne intrerupe conversatia:

-Noah, grabeste-te! striga acela.
-Noi doi o sa ne mai vedem. raspunde asa zisul Noah zambindu-mi in coltul gurii.

Wow Addie, peste ce baieti mai dai si tu. Am inaintat spre clasa, gandindu-ma nonstop la spusele acestuia:"noi doi o sa ne mai vedem". Simt cum imi bate inima atat de repede incat e pregatita sa sara din piept doar la gandul asta.

Pe holurile scolii se aflau nenumarate dulapuri, fiindu-mi greu sa il gasesc pe al meu. Interiorul cladirii arata cat de cat nou, erau multe sali la cele 2 etaje lungi, scarile ocupand o treime din suprafata de interior a cladirii.

M-am indreptat spre clasa mea, acum avand ora de geografie.

Toti elevii pareau plictisiti ,iar eu eram in lumea mea. Oare o sa ma mai intalnesc cu Noah sau a zis-o doar asa?

Experimentam niste sentimente noi, dar trezindu-ma la realitate, am constatat ca era doar un baiat care mi-a acordat atentie. Trebuie sa gandesc realist si sa ma opresc din a ma mai gandi la el. Si asta era o incercare chiar si pentru mine. Zambetul ala, ochii aia in care te pierzi, parul acela negru ca taciunele ce ma face sa ma simt ca in al 9-lea cer.

-Adelaide Winston! striga profesorul trezindu-ma din visare.
-Noah! am strigat cat m-au tinut plamanii.

Toata clasa s-a uitat ciudat la mine dupa care a început un val de rasete, rusinea acaparandu-mi obrajii.

Clopotelul suna de iesire, iar toti elevii dispar incet.

Super Adelaide, mai rau de atat nici ca se putea.
In drum spre cantina soaptele despre incidentul de ora trecuta se auzeau necontenit la fiecare pas. Nu a trecut o zi si sunt deja subiectul principal. Minunat.

Imi iau tava si ma ma asez la o masa mai retrasa, cand 2 persoane se apropie de locul meu.

Fata se apropie de mine, in timp ce baiatul se aseaza in fata noastra.

-Deci tu trebuie sa fi fata care a strigat in clasa Noah, huh? zice baiatul infulecand din hamburger.

-Mda. zic eu sfioasa.

-Tare. zice acesta. Eu sunt Mike si ea e Emma.

Cineva vrea sa ma cunoasca dupa gafa mea? Devine interesant.

Fata era genul emo, era imbracata in niste colanti negri, bocanci negri, tricou cu numele unei formatii, si avea la ochi un fard proeminent si negru cu eyeliner bineinteles.

Mike era mai durduliu. Are parul scurt si cret, imbracat intr-un tricou cu camasa deschieiata, niste pantaloni bej si ceva pantofi de culoare maro.
Puteai observa cu ochiul liber ca parul Emmei in spate era in toate culorile posibile. Nu si-l ascundea destul de bine sau poate ca nu ii pasa.

-Si tu esti...? intreaba Emma.
-Adelaide, dar toti imi spun Addie.
-Bun Addie, un sfat pentru viitor. Stai departe de Noah. O fi el intruchiparea perfectiunii, dar e supranumit "fuckboy-ul" liceului Westone. Serios, dupa ce primeste ceea ce vrea de la o fata, o paraseste fara sa se uite in spate. Fara sa-i pese de sentimentele ei. Vrea doar o aventura de-o noapte. De obicei cele de a 10-a sunt preferatele lui.

Eu sunt a 10-a.

-O sa incerc sa il evit. Nu sunt genul de fata care sa isi petreaca timpul cu astfel de persoane. spun incercand sa imi iau gandul de la asta.