Sentimente ascunse

Capitolul 9

Am intrat in fuga pe usa, aproape doborand-o in viteza, in fata mea stand o femeie cu parul brunet ce se lasa pe spate drept, privindu-ma cu ochii verzi socata de intrarea mea. Mi-a zambit slab dupa care a venit spre mine, tocurile ei lovindu-se de lemnul podelei, facand un sunet scurt in camera tacuta.

-Presupun ca tu esti Adelaide. Loraine, imi pare bine. spune intinzandu-si mana.
-Adelaide, dar deja stiti asta. Imi pare bine, doamna Loraine. spun tragandu-mi suflul, strangandu-i mana la urma.
-Spune-mi direct Loraine. Nu sunt asa batrana.

Oare?

-Ah, bine.

--

Dupa o ora in care i-am povestit despre visele mele, aceasta a tras o concluzie care mi-a facut inima sa stea in loc.

-Adelaide, am mai avut pacienti ca tine. Se repeta acelasi vis mereu?
-Da, si am impresia ca nu pot face nimic, de parca sunt paralizata. Chestia asta imi provoaca stres. spun punandu-mi mainile in cap. Am inceput sa am halucinatii, sa il vad peste tot, strigand in continuu: De ce m-ai lasat acolo Addie? De ce nu m-ai salvat? Si ma uit mainile mele si le vad acoperite de sange. Si la scoala l-am vazut, in baia fetelor, in oglinda, si am spart oglinda. Nu pot sa las asta sa imi stea in cale.
-Uneori cand cineva drag pateste ceva, ne invinuim pe noi insine pentru faptul ca nu am fost acolo sa ii ajutam, sau ca nu i-am ajutat destul, cand defapt nu este vina noastra. Nu te invinui pentru faptul ca fratele tau a murit si ca nu l-ai putut ajuta. El doar te-a facut sa iti traiesti viata, pentru ca daca ramaneai acolo, stia ca vei muri si tu. Dar, Adelaide, sa fie doar asta? Cred ca mai e ceva ce nu ai vrea sa vorbesti cu mine. E in regula daca nu vrei, dar trebuie sa stiu cum sa te sfatuiesc si ajut.

Avea dreptate.

Nu doar asta imi provoca stres.

Noah era principalul factor de stres.

Oftez invinsa incepand sa vorbesc  despre Noah si ce imi facea.

-Nu, nu doar asta. Este un baiat la liceul la care m-am mutat de curand. Cand sunt in preajma lui pur si simplu ma pierd si ma face sa fiu fericita. dar si sa vreau sa il bat in acelasi timp.
-Daca nu ti-as vedea expresia exasperata, draga mea, as zice ca baiatul acesta ti-a picat cu tronc.

Ok, stop. Ce tocmai a zis cucoana asta?

-Eu? El? Vezi sa nu! spun dand din cap negativ. Mai degraba m-as da cu capul de usa de la dulap decat sa ma gandesc ca mi-ar putea placea de un asemenea specimen. E un dobitoc, enervant, arogant, frumos, dragut si ahh Noah! spun tipand.

Abia dupa ce s-a facut liniste, am realizat cat de proasta am fost strigandu-i numele.

Am putut vedea cum aceasta tresare putin dar si-a revenit, luandu-si din nou postura de ascultatoare.

-Addie, timpul nostru s-a scursc destul de repede, dar am un lucru sa iti spun sigur. Fratele tau, ti-a vrut numai binele. Incearca sa te gandesti la el, ca la un erou, nu ca o moarte tragica intiparita in mintea ta.

Am dat din cap afirmativ, luandu-mi lucrurile si indreptandu-ma spre usa.

Exact cand sa pun mana pe clanta, m-am intors inapoi inspte Loraine.

-Apropo, nu mi-ati spus numele dumneavoastra de familie. Nu de alta, dar sunt interesata.
-Oh, probabil am uitat. Calum. Loraine Calum.

Calum? Interesant nume.

--

-Mama, am ajuns! strig incuind usa in urma mea.

Liniste.

-Mama? spun ducandu-ma in bucatarie, unde gasesc un biletel pe masa.

"Sunt de garda noaptea. Ti-am lasat mancare in frigider."

-Super. spun urcand in camera mea pregatindu-ma de un dus.

Am inceput sa scap de haine una cate una, intru sub apa, cu speranta ca imi voi clatari mintea si gandurile si sa ma relaxez putin. Totul e dat peste cap acum voi reusi sa le fac fata. Visele, mama, Noah. Oh doamne Noah. El ma lipsea din toata povestea asta. De parca nu imi era de ajuns.

Am iesit din dus, mi-am luat lenjeria intima pe mine dupa care mi-am infasurat trupul intr-un prosop pufos si am coborat jos pentru niste mancare.

Am scos din frigider o bucata mare de friptura, pe care am incalzit-o. In timp ce mergeam inspre canapea, cand voiam sa iau telecomanda, am inceput sa aud pasii unei persoane.

S-a apropiat si mai tare ,fapt care m-a facut sa scap farfuria cu friptura pe jos, acesta fiind urmata de un tipat.

Abia dupa ce lumina a inceput sa bata pe el, am inceput sa observ cine e, lasandu-ma cu gura cascata.

-Tu iti bati joc de mine?! strig catre el.

Acesta doar a ras la reactia mea. M-am dus nervoasa la usa din bucatarie gata sa il bat, dar deja se afla in fata ei.

-Realizezi ca m-ai facut sa imi scap mancarea pe jos? spun aproape tipand.
-Sa iti fi vazut fata. spune zambind in coltul gurii.
-Noah, ce dracu a fost in capul tau? Ma spionai? spun gesticuland, chestie care a fortat prosopul sa se lase in jos, dar l-am prins la timp.
-Frumos prosop. Nu m-ar deranja sa vad si ce e sub el. spune zambetul lui marindu-se si mai mult.
-Pleaca! spun inchizand usa, pana ce piciorul lui o blocheaza.
-Nu plec, abia am venit. spune intrand inauntru neinvitat.
-Nu pot sa scap odata de tine?
-Stim cu totii ca nu asta iti doresti Addie.
-Oh, ba da. Si inca foarte mult.

Acesta s-a asezat pe canapea relaxat ,eu inca nestiind ce sa fac.

-Daca mai stai in prosopul ala mult timp ,sa stii ca nu o sa mai ramana pe tine.

Am si uitat ca sunt in prosop.

-Vin imediat. Si sa nu te prind ca vii peste mine in camera.
-Suna tentant. Hm, nu promit nimic. spune ranjind.

Va fi o noapte lunga.