Sentimente ascunse

Capitolul 6

Stiti diminetile alea in care te trezesti mangaiata de razele calde ale soarelui si ai o stare extrem de buna? Da. Asa mi-am inceput ziua.

Tresar cand ma uit la ceasul care imi arata ca mai erau 10 minute pana la inceperea orelor de curs. Se pare ca mama nici nu s-a deranjat sa ma trezeasca. Si asa starea mea de fericire s-a evaporat.
Nu dau prea mare importanta tinutei de azi asa ca trag pe mine niste blugi skinny intr-un albastru spalacit pe care ii asortez cu niste bocanci kaki si o bluza tricotata, avand in vedere ca afara se facuse mai racoare.
Cobor scarile, insa nimeni nu e acasa. Probabil a plecat mai devreme la spital. Observ niste bani pe blatul de bucatarie si ii iau pentru a-mi cumpara mancare de la scoala.

Emma imi face surpriza placuta de a ma conduce la scoala fapt ce m-a surprins. Ma asalteaza cu o imbratisare mare si stransa.

-Scuze, scuze, scuze ca te-am lasat singura aseara.
-Ah e in regula, aproape am uitat ca era sa fiu violata de un necunoscut! punand accent pe ultimele cuvinte. Dar intr-un fel te inteleg, nici eu nu as vrea sa stau cu prietena plictisitoare cand ai un iubit de satisfacut.
-Nu e doar asta...si face o pauza scurta. Bine e si asta, dar crede-ma pe masura ce o sa ma cunosti vei afla ca nu sunt cea mai de nadejde persoana la o petrecere.
-Cred ca deja mi-am dat seama. Dar te poti revansa sa stii.
-Te ascult.
-In seara asta, ma duci in locul tau preferat. Doar noi doua.
-Hmmm. Greu de ales, dar accept. spuse blonda cu un zambet pe fata.

Emma este intampinata de Duke, in fata scolii, iar eu ii soptesc un "Te cheama datoria" si chicotim amandoua.

Pentru ca am ramas singura, imi fac loc printre colegii necunoscuti. Mama, sunt de cateva saptamani aici si am doar doi prieteni. Trebuie sa incep sa ma integrez.

Trec pe langa dulapuri si decid sa il salut pe Mike, dar era prea ocupat sa-si infinga limba in gura unui baiat ca sa ma salute.

Dupa ce trec primele 4 ore, ma intorc la dulap unde observ un biletel. Era un fluturas pentru echipa de majorete, pe care scria "Alatura-te noua".Hmm, ocazia perfecta pentru prieteni noi si inscrierile erau peste doua zile.

Pe parcursul ultimei ore ramase am
ramas cu gandul la seara trecuta.

Priveam spre geamul din clasa si ma intrebam ce se intampla cu mine daca Noah nu intra in baie? Violata? Cel mai probabil. Scapam? Sansele erau mici, ceea ce mi-a provocat o stare de tristete.
Daca fratele meu mai era inca in viata, m-ar fi protejat mereu, dar poate asa nu-l cunosteam pe Noah niciodata. Poate ar fi fost unul dintre acei colegi necunoscuti, care nu mi-ar fi vorbit.

Nici nu am observat cand fata mi se umpluse de lacrimi.
Fara sa mai inteb profesorul, am zbughit-o pe usa direct spre baie.
Am inceput sa plang mai zgomotos, uitandu-ma la mana. Am turnat niste apa pe fata si am stat nemiscata cateva minute ca sa ma calmez.

Dupa terminarea orelor, am mers cu pasi repezi spre iesire cu gandul la promisiunea Emmei de a ma duce la locul ei, dar in trecere am vazut un cerc de elevi stransi in fata cladirii.
Am inaintat si ochii mi s-au impietrit la vederea lui Noah. Acesta il lovea brutal pe un baiat care parea cu mult mai mic la varsta decat el.
Mi-am facut curaj si am intrebat o fata de langa motivul pentru care se petrecea spectacolul.

-Se zicea cum ca baiatul acela imprastia in liceu zvonuri false despre Noah. Acestea au ajuns si la urechile lui.

Dar cand Noah mi-a surprins privirea s-a oprit pur si simplu. In acel moment am plecat grabita, dar el a venit dupa mine fugind.

-Addie, stai! imi porunceste el.
-Ce e? strig la el.
-Nu e ceea ce pare!
-Nu e ceea ce pare? Pai daca nu ai mutilat o persoana Noah, atunci spune-mi ce poate fi altceva?
-A meritat-o. se apara el.
-Ah si nu crezi ca puteai rezolva altcumva problema dintre voi decat prin lovituri?