Sentimente ascunse

Capitolul 8

Sunetul asurzitor al alarmei ma face sa ies din lumea viselor. Ma ridic in fund, observand un biletel pe noptiera. Era de la mama. Iar a fost chemata la spital de urgenta. Oh, si programarea la psiholog este dupa scoala.

--

Dupa ce mi-am facut rutina de dimineata, m-am imbracat in ceva simplu, nedand importanta hainelor de azi.

Am coborat inca somnoroasa scarile spre bucatarie pentru a infuleca ceva. Clatitele mamei intotdeauna erau bune.

Claxonul suna intruna in fata casei semn ca Emma a ajuns. Ma incalt rapid dupa care incui usa si ma urc in masina.

Emma ca de obicei era plina de viata iar eu eram fix opusul in aceasta zi.

-Ce-i cu starea asta? ma intreaba aceasta vazand ca am capul pe bordul masinii.
-Nu am dormit prea bine azi noapte.
-Suferi de insomnii?
-Da, insomniile dragostei. rad eu slab.
-Ei bine, sper sa iti revii pana ajungem la scoala.
-Eu sper sa nu. si ma las pe spate.

--

Am intrat in sala de biologie urmata de profesorul Smith cu un zambet larg pe fata.

-Dupa cum bine stiti azi va pun in banci dupa lista facuta. ne explica acesta.

Ascultand plictisita, imi aud numele urmat de usa salii trantita dintr-odata. Noah a intrat cu nepăsare, asezandu-se intr-o banca libera, nearuncandu-mi o privire.

-Ah Noah, exact tu urmai! Banca din spatele lui Adelaide. ii explica Smith.
-Cred ca glumesti! spuse acesta scrancind din dinti si inclestandu-si pumnii pana varfurile acestora devenira albe.
-Oh, deci ziua asta chiar poate fii mai rea. spun punându-mi capul pe banca.

Se pare ca eu am rămas singura, in timp ce Noah a fost pus cu Duke, și Emma in fata mea cu Mike. Măcar ii am pe ei doi in fata mea...

-Vai cat de mandru sunt de mine! spune dascalul stergandu-si o lacrima imaginara de pe obraz.

Profesorul Smith are un umor deosebit si face lectiile mult mai usor de invatat. Chiar daca are toanele lui, cred ca e singurul profesor care ne intelege cu adevarat.

-Azi recapitulam creierul pentru ca asa zice manualul si daca manualul zice, asa facem. spune starnind cateva rasete. Creierul...

Eram total paralela cu tot. Nu doar ca ziua mi s-a inrautatit avandu-l pe Noah in spatele meu, dar abia pot tine ochii deschisi. Incercam sa ma concentrez la ce explica profesorul dar doar il vedeam cum da din gura, cuvintele pierdandu-se pana sa ajunga la urechea mea.

Cand sa adorm, o intepatura in spate ma trezeste la realitate. M-am intors usor enervata spre cauza intepaturii, vazand ca Noah tinea un pix in mana privindu-ma oarecum amuzat.

-Printesa nu a dormit bine in patutul ei cu baldachin? spune pe o voce subtire.
-Snobul nu a avut nicio fata aseara cu care sa se distreze? spun facand botic.
-Nu, pentru ca mi-am pierdut timpul cu tine si minciunile tale ieri. spune pierindu-i orice fel de amuzament sau fericire in voce.
-Imi pare rau pentru tine atunci, dar sincer chiar nu imi pasa. spun intorcandu-ma inapoi inspre tabla.

Am simtit cum acesta s-a aplecat peste banca, ajungand la urechea mea dreapta, fapt ce mi-a provocat fiori pe intreaga coloana.

-Si mie imi pare rau ca nu ai fost la mine in pat aseara ca sa ma distrezi. sopti acesta suav.

Nu stiu daca ma simt socata din cauza faptului cum reactioneaza corpul meu la auzul vocii lui, sau la cuvintele ce tocmai mi le-a adresat. Sau ambele.

-Si mie îmi pare rau ca nu am fost la tine in dormitor si nu te-am distrat. spun eu cu un zambet pervers.

Dupa care revin din oboseala mea si imi dau seama de ce mi-a ieșit pe gura. S-a retras inapoi pe scaunul lui, putandu-l simti cum ranjeste.

--

Incercam pe cat posibil sa il ocolesc pe Noah pe holuri, la cantina, in curte, peste tot. Nu voiam sa ma uit la el. Nu voiam sa ma uit in ochii lui de un albastru electrizant. Acei ochii in care te pierzi iremediabil...Asa ca i-am cerut ajutorul Emmei. Am rugat-o sa facă tot posibilul ca Noah sa nu ma vada dupa scoala.

-Poti sa imi spui si mie de ce vrei sa te feresti de minunatia asta de baiat? Parca totul era bine intre voi. ma ia aceasta la intrebari.

Pe cat de discreta incercam sa fiu pe atat de suspicioasa deveneam.

-Pur si simplu am nevoie de o pauza. Te rog nu complica situatia. Daca te ia la intrebari, ii spui ca mama nu se simte bine si ca trebuie sa stau cu ea acasa. spun eu increzatoare.

--

La sfarsitul orelor, m-am grabit cat de tare am putut, insa Mike s-a oferit sa ma conduca acasa. De parca nu are ceva mai bun de facut.

-Si, cum a fost ziua ta? începe el punand un zâmbet pe fata.
-Emma te-a pus sa ma insotesti nu-i așa?
-Da. Voia sa fie 100% sigura ca nu dai ochii cu Noah.
-Scuze, poate aveai alte planuri. spun eu.
-Chiar deloc. Plimbarea asta e cel mai interesant lucru pe ziua de azi. rade acesta. Deci nu mi-ai răspuns.
-Ziua mea a fost intoarsa pe dos. De-a dreptul!

Insa cand sa raspunda, telefonul a inceput sa-mi sune.

-Addie? Ai ajuns la cabinet? intreaba mama alarmata.
-Aaa...aaa...mai am putin. spun incercand sa scap mai repede de alte intrebari.
-Bun. Suna-ma dupa ce iesi.
-Bi... si mi-a inchis in nas.

O sa intarzii!

-Mike, scuze dar chiar ma grabesc. il imbratisez si o iau din nou la fuga.

Psiholog, vezi ca vin.