Sentimente ascunse

Capitolul 10

Aleg o tinuta aleasa la intamplare, constand intr-un tricou alb cu modele si niste iegari negri, dupa care cobor inapoi la neinvitatul meu. Il observ tinand in mana o poza cu mine si Dean de cand eram doar niste pitici. I se lumineaza fata cand ma vede coborand.

-Cati ani aveati aici? intreaba acesta.
- 6. Bine eu 6 si Dean 8.

Pune poza la locul ei si se apropie de mine.

-Cred ca trebuie sa imi oferi niste explicatii. incep eu.
-In legatura cu?
-Pai nu mi se pare chiar normal sa apari din senin la mine in casa. In plus ,cum ai intrat?
-Vezi geamul ala de acolo? si imi arată cu degetul geamul larg deschis din bucatarie.
-Hmm, data viitoare sa stii ca nu va mai fi nimic deschis.
-Data viitoare nu va mai trebui sa fac pe spionul.
-Si de ce ma rog?
-Pentru ca vei dori atat de mult sa vin la tine incat probabil vei pune o scara direct spre geamul din camera ta. zambeste acesta pervers.
-Esti atat de sigur?
-Da. si se apropie si mai mult acum simtindu-i respiratia.
-Atat de sigur incat vei ajunge la o dezamagire profunda. si ma indepartez spre bucatarie. Deci ,tot nu m-ai lamurit...carui fapt ii datorez prezenta ta? nelasandu-ma fara raspunsuri.
-Am venit sa te scot la o cina. Si nu poti sa ma refuzi.
-Si ce te face sa crezi ca voi accepta?
-Pai in primul rand tocmai ti-ai scapat cina pe jos si voi fi foarte insistent daca primesc un "nu". spune acesta hotarat.
-Sa spunem ca m-ai convins. Si ai noroc ca mi-e foarte foame! și incepem sa radem amandoi. Okay, asteapta sa ma schimb.

Urc din nou grabita, de data asta inchizand și usa cu cheia. Imi caut prin dulap cele mai elegante rochii pentru ca habar nu am cu ce ar trebui sa ma imbrac. O las balta si ma asez in fata oglinzii incepând sa ma machiez. Aplic un strat subtire de fond de ten , îmi refac sprancenele, iar cu ajutorul unei palete folosesc niste nuante pentru a reusi un smokey eyes look. Mai adaug rimel si un ruj nude dupa care imi aranjez cat de cat podoaba capilara. Insa cand ma intorc cu fata spre dulap îmi scapă cateva înjurături puternice din gura.

-Addie ,ce tot faci? batand in usa si speriindu-ma pe deasupra. Nu iti gasesti chiloteii? Sa stii ca nu ma deranjeaza dacă ii lasi acasa. incepand din nou sa rada.
-Haha ,foarte amuzant! Nu stiu cu ce sa ma imbrac.
-Din nou. Nu ma deranjeaza.
-Noah! si ii deschid usa. Mai vrei sa mergem la cina aia? spun eu enervata.

Se opreste din ras si se uita la mine intr-un mod ,parca admirandu-ma ,iar eu, zambesc ca o idioata. Stam asa cateva secunde, parca fiind pierduti in ochii celuilalt. Mi s-a parut o vesnicie...o vesnicie care nu as mai vrea sa aiba sfarsit...dar el a rupt aceasta vraja, dandu-ma la o parte si atintindu-si ochii spre haine.

-Mama Addie...in ce secol traiesti? spune el surprins.
-Un "chiar nu ai ce imbraca" ar fi fost de-ajuns multumesc frumos.
-De ce nu porti rochia aceea de la petrecere?
-Hai sa spunem ca...imi trezeste niste momente mai rele.
-Pai acum e momentul sa stergi momentele alea si sa le inlocuiesti cu cele din seara asta.

Stau putin pe ganduri, dupa care îl gonesc din camera. Imi pun rochia și o asortez cu niste tocuri cam tot de aceeași culoare. Ma privesc in oglinda ,acum dorindu-mi sa am forme mai vizibile.
Ies din camera, si cobor spre el. Il aud spunand printre dinti un "Wow".

-Ei haide nu e nu știu ce. zambesc rusinos. Practic e singura mea rochie frumoasa.
-Addie, nu conteaza ce porti, nu iti inchipui cat de frumoasa poti fi. Nu mai spune ca esti frumoasa datorita hainelor, a machiajului, tu esti cea frumoasa! si imi deschide usa.

Ma abtineam din greu sa nu plang, fiind coplesita de emotii.
Imi deschide usa masinii ,dupa care se alatura locului de alaturi, conducand cu muzica la maxim. Cand incerc sa o dau mai incet ,acesta isi pune mana peste a mea ,indepartand-o usor.

-Dar voiam sa o dau mai incet! spun prefacandu-ma trista.
-Ooo ,printesa vrea muzica mai incet. Pai, too bad, acum esti in mașina cu diavolul ,asa ca faci cum vrea el. Raspunde acesta mandru.
-Aici nu gresesti. Dar daca ar fi doi diavoli ?
-Esti prea cuminte ca sa faci ceva rau.
-Spui asta pentru ca nu ma cunoști destul. zic eu, tinand ochii indreptati spre drum.
-Ba da ,cred ca te cunosc destul de bine.
-Nu, nu ma cunosti, cunosti trecutul meu, familia mea...dar nu si pe mine. afisandu-mi un zâmbet pe fata.
-Atunci acum e timpul sa o fac. Si opreste in fata unui restaurant plin de lumini si sticla prin care puteai vedea cuplurile mancand fericite si discutand probabil despre viitoarea lor viața împreuna.

Ma dau jos singura din masina, pentru ca Noah nu si-a putut lua ochii de la o focoasa care statea la tigara. Ugh...

-Hei Cassanova, ai de gând sa intri? si ii arat intrarea spre clădire.
-Oh da, scuze.

Ma conduce la masa noastra, iar chelnerul ne pune meniu-rile pe masa.

-Eu o sa iau un fresh de portocale cu uhm nu stiu...ce are bucatarul in minte. il informez pe chelner.
-Mie un pahar de vin si acelasi fel ca al domnisoarei.

Am ramas putin surprinsa de alegerea lui, pentru ca nu as vrea un sofer beat sa ma ducă acasa.

-Dar Noah, tu esti cu masina. spun eu ingrijorata.
-Oh relaxeaza-te, de la un pahar nu patesc nimic.
-Și daca dintr-un pahar, se face o sticla?
-Atunci vom lua un taxi. imi raspunde, parca neavand nicio grija.

Observ ca multe priviri ne urmaresc asa ca ii spun ca merg pana la baie. Dar ca sa vezi, acea focoasa isi pudra si ea nasul lângă mine. Nu o bag in seama si încep sa imi retusez machiajul, cand simt ca cineva se uita la mine.

-Baiatul de afara e iubitul tau?

Stau incremenita pentru un scurt moment, nestiind ce sa raspund.

-Pai...practic... si incep sa ii explic cum nu știu nici eu ce suntem, dar spunand asta pe un ton cat se poate de jos.
-Deci? spune incă nelamurita.
-Da e iubitul meu! strig in toata baia.
-Oh, pacat. spune aceasta enervandu-ma la culme.

Si in momentul acela imi venea sa o dau cu capul de oglinda, dar m-am abtinut...cu greu.
Merg inapoi la Noah, care deja infuleca din mancarea asteptata.

-Ti-a luat cam mult nu crezi? spune el cu mancare in gura.
-Doar am pus ceva la punct. spun eu multuminta, incepand sa mananc.

--
Dupa catva timp, ma surprinde cu intrebari de tot felul:
-Care e mancarea ta preferata? Dar culoarea? Ce iti place sa citesti? Iti place sa citesti? Care e amintirea ta preferata? Ce te face fericita?
-Noah mai incet! ii spun începand sa rad zgomotos.
-Ce? Ai zis ca nu te cunosc. Da-mi sansa sa o fac acum... si ma ia din nou de mana.