-Grupele 7, 11, 13, 25 şi 28 să se prezinte în sala de şedinţe! sper că visez, mă învelesc mai bine în patură, dar vocea se aude din nou. Repet, grupele 7, 11, 13, 25 şi 28 să se prezinte în sala de şedinţe! oftez și mă uit instinctiv la ceas, apoi la bruneta ce pare că nici nu a auzit.
-Hailey! nu zice nimic, așa că mă ridic și o scutur încet de umăr.
-Mda... ochii îi sunt încă închiși.
-Haide, ne-au chemat în sala de şedinţe! tresare, iar tot somnul pare că i-a dispărut.
-De ce? Cât e ceasul?
-4.30.
-Nici măcar nu s-a luminat afară! spune privind spre geam.
-Grupele 7, 11, 13, 25 şi 28 să se prezinte în sala de şedinţe. vocea robotizată se face auzită din nou.
-Ohh! spuse Hailey şi în cele din urmă se ridică din pat.
Înainte să ieșim din cameră, Hailey mă ia în brațe.
-Indiferent ce se va întâmpla, vei rămâne prietena mea! Chiar dacă nu o să ne putem povesti eșecurile, reușitele, misiunile... știi ce vreau să zic... o urmă de regret se vede pe fața ei, dar nu e nevoie să continue, pentru că înțeleg și sunt de aceeași părere. Confidențialitatea grupelor o sa creeze bariere între mulți elevi, mai ales colegi de cameră. Dar am jurat, acum trebuie să îndeplinim.
Este pentru prima dată când mergem în sala de şedinţe. Uşa e deschisă. O cameră mare şi spaţioasă, cu o masă lungă dreptunghiulară în mijloc, cu scaune de jur împrejurul ei. Sunt peste 30 de scaune. În capătul celălalt de cameră se afla un tablou cu un Phoenix. Pe pereţii laterali erau poze cu sediul, de la începutul construcţilor şi până în prezent. Faţă în faţă cu uşa se afla o măsuţă de servici pe care era aşezată cafetiera. Lângă ea se aflau câteva căni şi în rest pahare de plastic.
-Bună dimineaţa! Rick White își face apariția, trece printre elevi direct spre capătul mesei. Deşi e 4 dimineaţa părea a fi mai odihnit ca niciodată. Luaţi loc, pe grupe dacă se poate şi în ordine.
-Stai lângă mine! îmi spune Hailey. O să fiu la sfârşitul grupei, iar tu la început! dau aprobator din cap şi mă uit după restul echipei, din care doar pe roşcată am reţinut-o. Toată lumea era îmbrăcată în uniforma vişinie a Phoenixului cu excepţia unei fete ce încă era în pijama. Îi fac semn roşcatei care îşi cauta şi ea locul.
-Bună, sunt Adeline! spuse și întinde mâna.
-Sofia! până să mai zic ceva, Rick începe să vorbească.
-O să aşteptăm până o să vină toţi! spune uitându-se spre spaţiile dintre noi.
Un băiat brunet se pune lângă roşcată.
-Grupa 13, nu?
-Da.
-Matthew! spune şi îi întinde mâna roşcatei.
-Adeline! Ea e Sofia, e în grupă cu noi! spune şi îi face semn spre mine.
-Sofia! spun dând mâna cu el.
-Matthew! repetă din nou.
Un alt băiat se aşează lângă Matthew. Roşcat şi el.
-Grupa 13, nu? Eu sunt Christian.
-Da. Matthew.
Un băiat brunet intră în fugă pe uşă. Thomas! spun sigură în gând.
-Grupa 13?
YOU ARE READING
Phoenix
Action"Speranţa se înalţă asemeni unei păsări Phoenix din cenuşa viselor destrămate." -S. A. Sachs. Singurul lucru ce e mereu alături de membrii Phoenixului este speranţa. Speranţa că vor supravieţui încă unei misiuni. Cu sfârşitul fiecărei ediţii...