Phoenix

Capitolul 5

"Ai grijă să nu ajungi ca restul ! / Cum adică ? / Cei morţi. Cei despre care ne spun că au fugit dar defapt i-au răpit ! / Au luat-o pe ea, nu-mi mai pasă de nimic... / Ethan, ştii ce păţesc pârâcioşii, nu vreau să te pierd şi pe tine ! / Nu-mi mai pasă de nimic ! E un loc periculos, dar chiar şi aşa continuă să mai aducă persoane !" vorbele brunetului au devenit ca o melodie pe care nu o mai pot scoate din minte. 

-Kat ! Aici erai ! roşcata intrase în cameră. 

-Unde altundeva să fiu ?! 

-Ce s-a întâmplat ?

-Nimic... spun în timp ce cobor scările, făcându-i semn spre micul spion. Pe masă se aflau câteva foi şi pixuri.

"Ştia ceva ! Şi el şi prietenul său !" roşcata îmi urmează gestul, începând să scrie pe foaie. 

"Legat de dispariţii ?"

"A spus că nu au fugit aşa cum spun ei, ci că au fost răpiţi !" 

"De către cine ?"

"Nu ştiu... ar putea fi oricine ! Şatenul l-a avertizat cu privire la pârâcioşi !"

"Trebuie să vorbim cu ei !"

"Ar putea fi în orice cameră !"

"Ştii cum îi cheamă ?"

"Şatenul i-a spus Ethan !" 

"Am o idee !" se ridică din pat şi merge către dulap, de unde îşi scoate ghiozdanul. Se întoarce spre pat şi începe să răscolească prin el, până ce scoate un laptop în miniatură. În timp ce aşteaptă să pornească, ia din nou foaia şi continuă. "Unul din talentele mele e legat de tehnologie ! Poate reuşesc să intru pe contul şcolii, poate găsesc repartiţia pe camere !"

"Bună idee micule geniu!" poate chiar avem o şansă să vorbim cu el până mâine ! "Până încerci să afli în ce cameră e, eu o să merg în căutare de informaţii !" dă aprobator din cap şi părăsesc încăperea.

De unde să încep ? Să mergem la vecini ! Bat în uşa camerei 78 şi aştept. Mai încerc o dată dar nimic, aşa că încerc să deschid uşa. Firar ! E încuiat ! Acelaşi lucru şi la camerele 76, 75. 74 şi 73. Bat la următoarea uşă, camera 72. 

-Cine e ?

-Bună, stau la camera 77, am vrut să te întreb ceva !

O fată blondă, înaltă, mai solidă deschise uşa pe jumătate.

-Scuze că te deranjez, căutam baia şi nu ştiam pe cine să întreb. Am încercat şi la alte uşi dar nu e nimeni ! fata parcă se mai calmase puţin şi deschise uşa mai tare, lăsând să se vadă o parte din cameră. Înauntru mai erau cel puţin 10 fete. Păreau a fi speriate.

-E prima uşă lângă scări, nu are număr, şi nu scrie nimic pe ea. O s-o găseşti ! spuse şi închise uşa.  ce se întâmplă aici ?

Mai erau 2 camere, apoi baia. Bat la următoarea uşă. E încuiat şi aici ! Mai e o cameră... speranţa nu moare niciodată, nu ?! În momentul de faţă speranţa mea e că o să găsesc pe cineva cu care să pot vorbi. Bat de de ori în uşă, iar o voce feminină îmi răspunse.

-Cine e ?

-Stau la camera 77, sunt nouă ! uşa se deschise şi o fată mă trase de mână înauntru închizând uşa cu cheia. Alte 4 fete erau aici. 

-Te-a urmărit cineva ?

-Poftim, nu !

-De ce ai venit aici ?