Phoenix

Capitolul 9

Se aude ca un gheridon. O măsuță metalică începe să se vadă. Totul parcă începe să se miște cu încetinitorul. Un bărbat înalt și solid, îmbrăcat în negru din cap până în picioare se oprise în fața porții. 

-Ajută-mă, nu mă simt bine ! îmi încep rolul din acest plan. Oricât de mult aș vrea să mă prefac, mă simt copleșită de un nou val de amețeli. Bărbatul își ridicase puțin capul, fața rămânându-i în continuare ascunsă. Întind mâna în semn de ajutor, bărbatul îi dăduse drumul gheridonului, își întinse mâna să deschidă, dar și-o retrase repede. Ajută-mă ! mai repet odată. Sau ce, ți-e frică de o fată ce e pe moarte ? trebuie să fie cât mai real. Nu sunt pe moarte, cel puțin nu încă...

Bărbatul își scoase din buzunar o pereche de chei. Acuma-i acum ! Deschide primul lacăt. Se oprește câteva momente după care dă să pună lacătul la loc, moment în care mă întind complet pe jos. Fața îmi era palidă, cel puțin așa mi-au spus fetele. Se aplecase pentru a putea deschide și celălalt lacăt. Suntem la un pas de libertate ! Totul depinde de mine ! Ușa se deschise. Îmi simt inima cum bate într-un ritm mult mai rapid. Bărbatul se aproprie de mine, un singur pas ne mai desparte. Deschid gura pentru a vorbi, dar toată forța îmi dispăruse. Nu acum ! Nu e un moment potrivit ! Bărbatul se aplecase și îmi puse mâna pe cap. Îmi adun toate puterile și strig cât pot de tare.

-Acum ! din spatele meu începuse să apară fetele în fugă.

Bărbatul tresări. O fată înaltă și bine făcută îl lovi cu pumnul drept în față. Acesta se dăduse câțiva pași înapoi, când o altă fată îl lovise între picioare. Sandra și Alice mă ridicase de pe jos. Alte 2 fete venise în spatele nostru, și acestea lovindu-l cu picioarele unde apucase. Nu pot să cred ! Chiar am reușit !

-Pune lacătul ! îi spun ultimei fete.

-Și acum ? întrebă prima fată. Am ajuns la o intersecție.

-Alice, din drumul ce ți-l amintești, era stânga sau dreapta ?

-Când m-a adus aici a luat-o spre stânga, deci dreapta !

După 3 minute întregi de mers, am ajuns în fața unei scări. Aceasta ducea spre ieșire ! Prima fată urcase câteva trepte și începu să lovească trapa cu mâna.

-Nu se deschide ! spuse prima fată.

-Trebuie ! Nu am bătut atâta drum să rămânem la nici 50 metri față de unde eram ! spuse o altă fată.

-Dă-te la o parte ! o fată mai solidă își făcuse drum printre celelalte fete. Lovise de 5 ori consecutiv trapa cu pumnul, aceasta crăpându-se. Mâna începu să-i sângereze, dar chiar și așa, a continuat să lovească. O altă fată i s-a alăturat.Încet, încet, lemnul de la trapă crăpase. Câteva raze de lumină au pătruns înauntru. E seară ! Mai bine nici că se putea !

-Am reușit ! spuse prima fată.

Dăduse o parte din trapă într-o parte, cealaltă fată procedând la fel. Libertate ! Din urma noastră se auzeau niște sunete puternice. Ca și cum piatra ar fi lovită de către metal. O umbră se vedea vag din depărtare.

-Vine ! începem să urcăm cu cât mai repede putință. Suntem toate ? întreb începând să număr fetele.

2 fete închid la loc trapa, punând 2 pietre mari deasupra. În depărtare se zărea o clădire mare.

-Orfelinatul ! spuse Alice. începem să grăbim pasul spre orfelinat.

Mă țineam în continuare de Alice și Sandra. Puterile mă părăsise cu mult timp în urmă. De nu ar fi ele, nu aș fi capabilă să merg. Nu pot să cred că am reușit !