Phoenix

Capitolul 8

-Ahh. durerea de cap era insuportabilă.

Deschid ochii încetul cu încetul. Îmi țin mână dreaptă pe cap și observ că o parte din păr este ud. Mă uit pe jos, unde se afla o pungă cu gheață aproape topită. De ce m-ar ajuta ? Mă aflu într-un loc întunecat, singura lumină venind de la un felinar, dar chiar și așa este mult prea întunecat pentru a-mi da seama unde sunt. Mă uit prin buzunarele pantalonilor, unde din fericire se află și lanterna. O lovesc de câteva ori în palmă, urmând să se aprindă. Seamănă cu o pivniță, doar că mult mai veche. În spatele meu era un perete din piatră. Încăperea era de-o formă neregulată, având o singură ieșire. Ce se poate întâmpla mai rău de atât ?! Pornesc spre ieșirea îngustă. Este ceva de mers. După 2 minute întregi, ieșirea mă duse la încă 6 drumuri. Încăperea era rotundă, de jur împrejur aflându-se torțe. Pe jos era nisip, Iar peretele din piatră pare a fi unul rezistent. Nu cred că suntem departe de orfelinat, dar unde suntem ? Dinspre cea de-a 2 cărare,se auzeau plânsete. Îmi iau inima în dinți și pornesc într-acolo ! După încă 2 minute de mers, drumul dusese într-o altă încăpere neregulată, luminată de un felinar aproape stins. O fată blondă cu părul lung, stătea ghemuită, cu capul pe picioare. Era îmbrăcată într-o pijama simplă, gri. Părul său părea a fi nespălat de mai multe zile, poate chiar săptămâni. Opresc lanterna și o bag din nou în buzunar.

-Nu mai plânge ! În astfel de momente plânsul nu ne ajută cu nimic !

Fata își ridicase privirea. Mă privea speriată. Ochii săi erau roșii de la prea mult plâns.

-Ai venit să ne salvezi ?

-Sunteți mai multe ? fata își șterse nasul cu mâneca bluzei.

-Doar în acest loc suntem 11 fete, cu tine 12. Ele au spus că ar mai fi un astfel de loc, acolo fiind cele dintâi.

-Cele dintâi ?

-Primele fete răpite de el !

-Știi cine e el ?

-Deși sunt aici de câteva zile, nu i-am văzut niciodată fața ! Mereu când vine să ne aducă mâncare poartă glugă !

-Ați încercat să fugiți ?

-Încă de câte ori ! Dar nu putem trece mai departe de graniță !

-Ce este această graniță ?

-Prima poartă din fier ! Este închisă cu un lacăt, un lanț și încă un lacăt !

-Ne descurcăm noi !

-Mi-e frică !

-Este în regulă ! spun și o iau în brațe.

-Ești nouă ?

-Da, sunt Katherine ! Spune-mi Kat !

-Eu sunt Sandra !

-Serios ? Sandra ?! Ești prietena lui Ethan !

-Îl știi pe Ethan ? ochii acesteia i se umpluse de fericire la auzirea prietenului său.

-Să spunem că l-am cunoscut !

-Cum este ?

-Este...

-Te rog, nu mă minți ! A pățit ceva ?

-El este bine ! Prietenul său...

-Bill ? Ce s-a întâmplat cu el ?

-Este mort!

-Nu ! mici lacrimi începu să-i apară din nou. El a fost, nu ?! deși nu am spus nimic, ea a înțeles. Nenorocitul ! Dar, de ce?!

-Asta încercăm și noi să aflăm !