Phoenix

Capitolul 2

Am ajuns în sala de curs cu 3 minute înaintea profesorului. Un bărbat de vreo 34 ani îşi face apariţia în sală. Corpul său bine lucrat are la bază și faptul că a fost în prima ediţie a Phoenixului. Dânduşi jos sacoul, lăsa la vedere o cicatrice aflată pe mâna dreaptă. Glasul său dur mă face să îmi recapăt atenţia la temă.

-Bună dimineaţa elevi! Bănuiesc că deja mă ştiţi! Pentru cei ce au uitat deja cum mă cheamă eu sunt Will Bufford! Aş vrea să începem cu tema, să vedem cum credeţi voi ca arată sediul Phoenix! 

Se plimbă printre bănci pentru a strânge temele. Majoritatea nu au prea scris. Ajuns la banca mea, se opreşte preţ de câteva secunde şi se uită la foaie. 

-Până acum ea e singura care chiar o scris ceva! spune şi se uită spre restul elevilor. Îşi continuă drumul până ce adună toate foile şi se pune la catedră. Răsfoieşte foile de parcă toate spun acelaşi lucru. După câteva minute de tăcere, continuă. Din tot ce am citit aici, voi ştiţi foarte puţine despre acest sediu. Deja au trecut 2 săptămâni de când voi sunteţi aici! Dacă facem ore şi nu luaţi note asta nu înseamnă că nu trebuie să vă daţi silinţa! Sunt aici să vă învăţ ceva! Nu să vă dau note pe ceva ce probabil o să uitaţi! Vă mai dau o săptămână! Săpaţi mai adânc, sunt atâtea lucruri aici de care voi nici nu aveţi habar ! 

Vorbele sale mă fac să îmi doresc să explorez acest loc. Fără să îşi dea seama îmi transmise curiozitatea faţă de acest loc! Clopoţelul sună. 

-Aştept să vă completaţi tema! O zi bună! spune în timp ce împarte lucrările.

-Haide, avem cu doamna Lili! Ştii că nu îi place când întârzie cineva!

Doamna Lili este o femeie scundă, blondă şi foarte rapidă. Ea ne învaţă să tragem cu arcul. Este abia a 2-a oră pe care o facem, și deja și-a exprimat autoritatea încă de data trecută, când un coleg a întârziat 5 minute pentru că a fost la baie, iar ea a tras cu arcul ce i-a ajuns deasupra umărului drept. Ne-a învăţat lucruri elementare cum ar fi să ţii arcul în mână, cum să tragi coarda folosind doar 3 degete, cum să ţii cotul mânii stângi întors spre exterior ca să nu îți loveşti antebraţul cu coarda.

-Bună ziua Grupa a 3-a! Mă bucur să vă revăd! Văd că sunteţi cu toţii ! deşi e mai mică decât noi toţi, într-o clipă ne-ar doborî!

-Bună ziua! spunem toţi într-un cor lent.

-Păreţi a fi puţin adormiţi, sau mi se pare mie? 

Nimeni nu spune nimic. 

-Bine atunci, am nevoie de voi treji. Ştiţi câte accidente se produc din cauza oboselii? vorbea cu atâta convingere la fiecare cuvânt pronunţat. Să ieşim puţin afară.

-De ce să ieşim afară ? 

-Careva să zică te-ai trezit domnule Rotw! spuse femeia către băiatul îmbrăcat în haine sport, acelaşi băiat ce a întârziat data trecută. Trebuie să vă treziţi ! Aveţi nevoie de aerul de afară. Haideţi, pierdem timp! 

După mai bine de 2 ture jumatate în jurul terenului de sport, doamna Lili a spus că e destul pe azi. În pas alergător ne-am întors în arenă, fiecare apucând să tragă cel puţin odată cu arcul. 

-Nu mai pot... se plânge Hailey în timp ce își pune mâinile pe talie arătând ca un supererou.

-Abia am început... mă aplec în speranța că dacă îmi leg șireturile mai strâns oboseala va trece mai repede.

-Ştiu, dar toate astea sunt pentru oameni! Cu cât noi vom fi mai buni, cu atât mortalitatea va scădea! pronunță accentuând fiecare cuvânt de parcă încearcă să îl tipărească în minte.