Capitolul 17

2.7K 169 6
                                        

Jarek POV

Stau şi mă gândesc, poate nu e o idee chiar bună să iau legătura cu ea, dacă ea fuge de mine, dacă nu mă vrea, poate a găsit pe altcineva, de ce aş fugi eu după ea? Esti un prost, tu cel care poți avrea orice femeie la picioare fugi după o fetişcană, ce dracu ai? ți-ai pierdut mințile? Mă ceartă în continuare conștiința mea.

Are dreptate, pe de-o parte, dar pe cealaltă nu, pentru că nu puteai să porunceşti inimi de cine să se îndrăgostească, ea alege singură ca nebuna fără să țină cont de raționament, fără să o intereseze dacă şi el are vreun cuvânt de spus în toată ecuația asta.

Ies afară sin sufragerie merg pe balconul imens al vilei prietenului meu. Am nevoie de puţin timp singur, doar eu cu mine însumi. Ce să fac şi încotro să o apuc. Mă doare până în adâncul sufletului ideea că aş putea să o pierd, fără ea viaţam mea nu ar mai avea culoare.

Îmi aduc aminte ziua când am întâlnit-o prima data, atunci când am văzut-o pe stradă şi nu am putut rezista tentației de a şti cine e? a cui e? Cu durere în suflet l-am ameninţat pe tatăl ei că dacă nu vrea să mi-o vândă am să îi ucid toată familia iar el va fii martor. Acum când mă gîndesc mă trec fiori reci pe coloană. Îmi aprind o ţigare şi mă reazem cu umărul de un stâlp de susţinere al terasei. Cum am putut să fiu atât de rău cu ea!

Îmi trece prin minte imaginea ei imbrăcată în pijama şi se chinuia să mă urce scările iar eu profitând de faptul că eram beat, tot încercam să o pipăi. Îmi aduc aminte de nopţiile nedormite şi pertecute la spital, de prima noapte în care a dormit în braţe la mine, de primul sărut care mi l-a dat. Toate aceste amintiri mă răscoleau pe interior şi mă făceau să înţeleg pe zi ce trece mai mult că o iubesc...da o iubesc, iar dragostea mea s-a transformat încetul cu încetul în obsesie.

Mă văd pus în situaţia de a îmi plânge singur de milă. Dar o voce interioară îmi spune că nu e nimic pierdut, că încă mai e timp să o cuceresc, să o fac să se îndrăgostească de mine. DA asta este ce em să şi fac. Am să o găsesc şi am să o duc departe de toţi şi de toate şi am să o fac să se îndrăgostească de mine, am să fiu atât de bun cu ea încât nu o să poată să nu mă iubească. Sting ţigarea repede şi intru in sufragerie, mulţumit find de rezultatul cugetărilor mele.

-  Vreau să o găseşti cât mai repede, spun eu cu hotărâre în glas. Vreau să mergem eu şi câţiva oameni de ai tăi şi să o răpim, vreau până cel târziu mâine acte noi pentru mine şi pentru ea şi ultimul lucru pe care îl vreau este un avion personal care să ne ducă pe noi doi în Europa, mai bine zis în Italia, acolo am ceva legături şi nu va fi greu să mă aşez la casa mea.

-  Doamne nu pot să cred ce îmi aud urechile, zice Amir cu mâna la gură de uimire. Maerle şi detemutul Jarek cel care e căutat de o întreagă planetă pentru o sumedenie de crime şi atentate, trafic de droguri şi arme, el vrea să plece în Italia şi să trăiască în anonimat, doar pentru că s-a îndrăgostit!!! Dacă îmi spunea cineva şi nu auzeam cu propriile mele urechi credeam, credeam că face cea mai seacă glumă. Dar stau aici la mine în sufragerie pe canapea şi aud asta chiar din gura ta, mi se pare cât se poate de aberant. Ce ai să faci cu fortul?

-  Nu mă interesează nimic în momentul de faţă, tot ceea ce vreau este să plec cât mai repede de aici împreună cu ea. Dacă vrei îţi las tie fortul cu toţi soldaţi din el, şti doar că acolo e doar elita, asta în schimbul a ceea ce ţi-am cerut să faci pentru mine.

Aud deodată un hohot de râs isteric Amir parcă se transforma, râdea de nu mai putea sta pe canapea, bătea din piciore si lovea cu palmele îm mânierele canapelei.

AISHAD ( Finalizată)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum