AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 32

Jarek POV

Nu pot să cred că iubita mea nu mai e, am văzut cadavrul dar în interiorul meu o simt vie, de ce!!!???? Încerc să îmi dau seama dar nu reuşesc.

De când am venit din Berlin doar beau ca un nebun. Nu reuşesc deloc să mă adun. Creierul meu încă nu poate procesa faptul că ea nu mai e.

"Ce mă fac eu acum?" "Cum am să pot să merg mai departe fără ea?" Întrebările astea mi le pun încontinuu de câteva zile. Habar nu am unde să o apuc şi ce să fac.

Am renunțat la tot pentru ea. Am vrut să nu mai fie între noi numic care să îmi aducă aminte de trecutul meu negru şi întunecat. Am vrut un nou început pentru noi, o nouă viață în care să nu mai existe crime.

Ştiu că nu a murit. În adâncul sufletului meu nu sunt trist pentru că ea nu mai este, sunt trist pentru că nu ştiu nimic de ea, habar nu am unde să o caut. Cu ce să încep. Dacă s-a salvat şi e rănită pe undeva şi aşteaptă să mă duc să o salvez, iar eu stau ca prostul şi beau, în loc să o caut.

Mă ridic înpleticindu-mă şi mă duc spre masa din sufragerie unde aveam telefonul.  Dar ce să fac cu el, pe cine să sun să o caute.

Nici bine nu ajung la telefon că sună el.

-  Bună Jarek. Cum ești? Aud vocea  Veronei de la celălalt capăt.
-  Bună Verona, sunt bine, ai ceva noutăți despre ea?
-  Jarek e moartă de ce nu accepți situația aşa cum e? Ai îngropat-o acum câteva zile, de ce nu poți accepta realitatea?
-  Verona te rog să mă înțelegi, Nu e moartă, în sufletul meu o simt că e vie. Nu pot să accept moartea ei atâta timp cât sufletul meu zice alceva.
-  Bine să presupunem prin absurd că ea e vie, unde poți să o cauți, de unde să o iei?
-  Încă nu ştiu, dar e un plan la care lucrez. Am să o găsesc şi am să o aduc acasă. Dacă e rănită pe undeva şi aşteaptă să o salvez, iar eu stau ca boul aici şi nu fac nimic.
-  Bine atunci, caut-o şi dacă o găseşti anunță-mă şi pe mine.

De ce oare nici Verona nu mă crede. Ea care i-a fost cea mai bună prietenă. Da prietenă dar nu iubită, nu are cum să aibe sentimente aşa profunde ca mine.
Am să o caut şi am să o aduc înapoi, de oriunde ar fi, am să o iubesc şi am să o prețuiesc mai mult ca orice pe lumea asta.

-  Alo, bună frate, ce mai faci? Cum o mai duci? De când ai plecat nu ai mai dat nici un semn de viață. Îl aud pe Amir de la capătul celălalt.  Exact omul de care aveam nevoie.
-  Hei Amir, nu fac prea bine.
-  Păi de ce frate?
-  Şti accidentul aviatic din Berlin? Acolo în nava aia a fost şi Aishad şi se pare că a murit.
-  Se pare, sau chiar a murit?
-  Am fost în Berlin să identific cadavrul, dar nu ştiu omule dacă era ea, am înmormântat o femeie carbonizată. În sufletul meu eu simt că trăieşte, îi simt fiecare bătaie a inimi. Nu ştiu ce să zic, habar nu am încotro să o apuc.
-  Dute în Berlin şi caut-o e vie Jarek, Aishad trăiește aşa cum simți tu. E la Ahmed acasă, am să îți trimit mai târziu adresa.

Vestea că ea trăieşte m-a luat prin surprindere, toți aburi de alcool pe care îi aveam în cap s-au evaporat instalat.  Un sentiment de bucurie inimaginabilă a pus stăpânire pe mine, am început să plâng ca un copil, nu puteam să cred că inima mea nu mă înşeală.

-  Tu de unde şti? Reuşesc eu să întreb printre suspinele de plâns.
-  Ai uitat că sunt unul dintre cei mai mari mafioți şi ştiu tot despre toți. Zilele trecute m-a sunat Rami, o vrea afară din viața lui Ahmed. Acum că tu i-ai îngropat nevasta, Rami ar avea cale liberă la Ahmed, doar că între timp a apărut Aishad şi i-a dat peste cap planurile.  Voia să scap eu de ea, aşa că te-am sunat pe tine să te duci şi să o iei.
-  Deci, să înțeleg şi eu bine, cea pe care am îngropat-o este nevasta lui Ahmed şi nu Aishad?
-  Da, cele două erau în avion la momentul prăbuşiri lui, semănând aşa de tare, probabil le-au confundat.
-  Nu pot să cred, iubita mea trăieşte, chiar acum îmi rezerv bilete pentru Berlin, plec să o caut, să nu uiți să îmi trimiți adresa.
-  Uite acuma, cum închid conversația am să ți-o trimit, baftă, să reuşeşti să o aduci acasă şi să o iubeşti mult, mai mult decât ai făcut-o până acum. Am auzit eu ceva zvonuri cum că ți-ai cam bătut joc de ea.
-  Jur pe ce am mai sfânt că nu am să îi mai fac nici un rău, că doar am să o iubesc până am să mor.
-  O să vedem, sunt cu ochii pe tine dacă îi mai faci ceva să mă audă, Alah dacă nu vin după ea şi ți-o iau.
-  Hai că deja te înprieteneşti cu mine.

Nu durează mult şi primesc un sms cu adresa unde e ea, mă duc la calculator să văd dacă sunt ceva hoteluri pein apropiere, găsesc unul şi îmi fac rezervare pe termen nedelimitat, vreau să îmi fac un plan înainte de a sta de vorbă cu ea şi Ahmed. Îmi programez totul în cel mai mic detaliu, apoi îmi aduc aminte de, Verona, achhh am uitat de ea. Eeam atât de bucuros că ea trăiește încât am uitat să o mai anunț și pe ea, trebuie să o sun.

-  Bună Verona.

-  Jarek, ce e cu tine de ești așa de vesel?

-  Ți-am spus că trăiește..

-  Cine trăiește? Jarek tu începi să mă îngrijorezi, chiar începi să îți pierzi mințile, omule dute la un psiholog că o să ajungi rău.

-  Eva trăiește, am găsit-o, e în Berlin la fostul ei iubit,

-  Deja începi să vorbești fără noimă, ea nu a avut nici un iubit, ea a fost soția ta, ce aberați scoți pe gură, ce dracu ai băut Jarek.

-  Nu am băut nimic, sunt multe lucruri care tu nu le știi despre ea, deși ești prietena ei cea mai bună.

-  Poate că ai dreptate, ce ai de gând să faci pe mai departe?

-  Am să mă duc să o caut, să stau de vorbă cu ei, cu amândoi, pentru că ea e la el acasă, trebuie  să o scot de acolo.

-  Nu cred că ai să reușești, poate că ea nu se poate mișca cum are să plece ea cu tine?

-  Nu stiu încă nu am nici un plan, am să mă gândesc la asta când ajung acolo, vreau să văd dacă sursa care mi-a dat informația are dreptate.

-  Deci nu ești sigur că ea trăiește sau nu?

-  Ba da sunt sigur că trăiește, dar nu știu ce să zic de adresă, vreau să fiu sigur că și adresa e corectă și că ea e cu adevărat acolo.

-  Vrei să vin cu tine?

-  Nu, nu știu cât o să stau, habar nu am cât o să dureze. Ce să vină ea cu mine, dacă o vede, Aishad va crede că între noi e ceva și o să am probleme, apoi nu știu cât o să stau acolo, nu cred că am chef să o am și pe ea pe cap și așa am destule rahaturi cu care să îmi sparg capul. Te las acum am multe de pregătit și în trei ore trebuie să fiu în aeroport.

-  Să mă suni și să mă ți și pe mie la curent cu noutățile.

Mă despart de Verona că am să o sun măcar o dată la două zile și îi comunic noutățiile.

Eram așa de bucuros încât nu mai aveam nevoie de nimic, nici măcar mâncare. nici nu îmi aduc aminte când am mâncat ultima oară, sau dacă am mai mâncat de când am înmormântat-o. Acum a răsărit din nou soarele pe strada mea și s-a adeverit ceea ce eu am simțit întodeauna.

Plec spre aeroport fără nici măcar un plan, voiam doar să o văd, să mă conving cu ochii mei că nu e moartă, deși în adâncul sufletului meu am știut din todeauna. Vreau să îmi demănstrez mie că de fapt o iubesc așa de mult încât pot să o simt.

Dumnezeule niciodată nu am iubit pe nimeni așa de mult încât să simt, ce și cum face. Mă sperie numai gândul ca pot să simt așa ceva. Cât de mult a reușit dragostea pentru ea să mă schimbe, să ajung să am sentimente așa de nobile. Eu care până nu de mult credeam că dragostea este doar pentru oameni slabi, acum sunt și eu unul din ei, iar sentimentul e înălțător.

Dragi mei ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul aventuri personajelor noastre, după calculele mele mai avem 5 maxim 6 capitole și ne luăm rămas bun de la personajele noastre.

Ce părere aveți? Cu cine ați dori să rămână?

Vă mulțumesc pentru că sunteți alături de mine și că mă susțineți, vă pup cu drag pe toți.

După acest roman, urmează să scriu Supraviețuind Iadului, o carte pe care o voi scrie după o poveste reală. O familie foarte bogată de evrei din Toscana, supraviețuiește Auschwițului. Vă aștept cu drag să o citiți, este tot o poveste de dragoste.