AISHAD ( Finalizată)

5

Când am ajuns acasă Jarek era în dormitor aştepta să vin ca să îi dau raportul zilnic.

Intru val vârtej în dormitor fără măcar să bat la uşă, el stătea întins pe un fotoliu şi citea o carte.

-  Bună seara, cum a fost ziua ta azi?

-  Tu ...şobolan nenorocit ...cum poți să permiți aşa ceva, cum poți fii de acord cu o asemenea barbaritate. Îmi ies cuvintele pe gură necontrolabil, nu mă gândesc ce scot pe gură, eram așa de nervoasă încât nici măcar nu îmi pot controla emoțiile.

-  Ce!!!???? Cum !! Despre ce vorbeşi spune el nedumerit, apoi văd cum îi creşte nervozitatea se ridică brusc din fotoliu şi se îndreaptă cu paşi grăbiți spre mine, mă dau un pas înapoi şi mă cuprinde panica atunci când mă uit în ochii lui şi văd răutate, ură, nervozitate.

-  Ți-am spus destul de frumos să nu pui întrebări, spune el în timp ce îmi lipeşte o palmă peste față  apoi urmează încă una şi aşa începe bătaia până ce am leşinat.

După prima palmă am rămas fără să mai pot scoate un cuvânt, nu îmi venea să cred nu am luat bătaie în viața mea, apoi a urmat ploaia de pumni şi picioare pe care la un moment dat nici nu am mai simțit-o, am intrat într-o amorțire completă, mă durea tot corpul, deodată sa făcut întuneric iar vocea de lângă mine care mă striga mi se părea aşa de departe atât de difuză. Nu mă mai durea nimic totul era într-o perfectă armonie iar eu pluteam parcă.

Jarek POV

Când am auzit-o cum mă face şi ce tupeu are, am simțit doar furie, eram nervos pentru că îmi vorbeşte aşa, eram nervos pentru că a încălcat o regulă de a mea, ceea ce denotă că îmi desconsideră ordinele, deodată  am văzut negru în fața ochilor şi am început să lovesc, nu mai  ştiu cu ce sau cum am lovit-o ştiu doar că atunci când am simțit că nu mai mişcă m-am liniştit. Parcă în momentul acela mi se deschise ochii iar priveliştea ce mi se afişa în fața ochilor era desprinsă parcă dintr-un film horror, peste tot era numai sânge ea avea hainele rupte sâni îi ieşeau afară din bulca care acum era bucăți şi doar atârna pe ea. Tot corpul îi era acoperit cu vânătăi. Doamne ce monstru sunt, să o maltratez în halul ăsta pe singura ființă pe care o iubesc, pe simgura femeie care a însemnat şi înseamnă ceva în viața mea. Mă aplec şi îi pun mâna la gât să văd dacă mai are puls, pulsul încă îi bătea, ies pe uşa şi urlu ca un descreierat.

-  Hasan pregăteşte repede maşina să o ducem pe Aishad la spital.

După două săptămâni.

Încerc să înghit dar nu pot, gâtul îmi era uscat, aud peste tot în jurul meu numai aparate cum bipuie, încerc să îmi mişc degetele de la mână dar le simt de parcă ceva greu atârna de ele. Încerc să deschid ochii, simțeam de parcă aveam mii de ace în pleoape,  reuşesc să îi deschid dar văd în ceață apoi clipesc de câteva ori şi imaginea devine mai clară, lângă mine era un bărbat care după privirea lui şi zâmbetul de pe față se bucura că mă vede. Pare foarte obosit,  nebărbierit dar privirea lui emană atâta dragoste.

-  Iubito te-ai trezit ....în sfârşit.

-  Iubito...??? Scuzați-mă dar vă cunoac de undeva? Cine sunteți. Nu vă supărați dar eu nu ştiu cine sunteți.

Atunci am auzit un urlet ca de fiară rănită, m-a luat cu frica, aparatele au început să bipăie mai tare şi mai des, o asistentă intră fugind  în salon cu o siringă în mână pe care o introduce în perfuzia mea iar în nici 10 minute adorm ca un bebe.

Jarek POV

Eram aşa de bucuros că dădea semne să se trezească, în ultimile două săptămâni nu stiu de câte ori am mâncat o masă normală sau am dormit un somn de la cap la coadă, eram obosit, flămând şi înduretat. Medici nu se puteau pronunța în privința stări ei deşi critică era stabilă, când se va trezi vom putea decide ce şi cum, până atunci nu rămâne decât să aşteptăm. Azi e ziua cea mare, azi dă semne că se trezeşte, iubita mea îşi revine. Mi-am propus să nu o mai lovesc ce spun eu nu am nici măcar să mai țip la ea.

Iubito!!!??? Nu mă mai recunoaşte, nu ştie cine sunt?? Un  sunet animalic îmi iese incontrolabil pe gură, ea se sperie aparatele începe să o ia razna, mă iau cu mâinile de păr şi ies afară din salon.

Ce mă fac? Cum să mai merg înainte fără ea? Mă gândeam în timp ce ieşeam pe uşa spitalului . Aveam nevoie să uit am nevoie să uit de ea, ea cea care îmi luase în stăpânire inima, sufletul, mintea, eu cel mai crud şi neânfricat terorist căutat de toți de interpol de Pentagon, eu cel care nu am milă de nimeni şi nimic mă plec în fața ei îi pun la picioare tot ce am, inima mea dar ea nu mă recunoaște nu ştie cine sunt. La spital am înregistrat-o ca fiind nevasta mea.

Ajung acasă o linişte mormântală parcă toată lumea respecta faptul că ea ma îngropat în mintea ei. Mă duc direct la bar şi îmi iau o sticlă de Jack Daniel's să mă înbăt să uit de ea să uit de ceea ce sufletul îmi dictează, să o îngrop şi eu în mintea mea.

Beau de câteva ore bune , mai am puțin în sticlă şi e goală, dar eu nu reuşesc să mă îmbăt creierul meu nu vrea să renunțe la ea.

Mă ridic şi plimbându- mă prin cameră încerc să îmi fac un plan cum să o cuceresc, cum să o fac să mă iubească, sunt capabil să renunț la tot ce am, la tot ce sunt numai să o am pe ea.

Imi iau geaca, telefonul şi cheile de la maşină şi plec spre spital, era ora 3 dimineața .

Aishad POV

Pe la ora 10 seara mă trezesc din nou, el nu mai era aici doar o asistentă ce verifica aparatele.

-  Mă scuzați, spun eu cu glas stins.

-  Da vă rog spuneți, se întoarce asistenta spre mine.

-  Nu vă supărați dar cine e bărbatul care a stat aici lângă mine mai devreme?

-  Domnul Jarek? Este soțul dumneavoastră  doamnă.

-  Aham ....

-  De două săptămâni de când ați fost adusă nu sa mişcat de lângă dumneavoastră, a plecat doar cât să facă duş sau să mănânce în rest a dormit aici cu capul pe patul dumneavoastră.  Asta da dovadă de dragoste, spune asistenta melancolică.

Închid ochii gândindu-mă la cât de mult trebuie să mă iubească iar eu nu îmi aduc aminte nimic de el, trebuie să fie groaznic pentru el să vadă că nu îmi aduc aminte nimic, într-un final adorm.

Am plecat în trombă de acasă mă duc la spital la ea, îmi era dor de ea. Intru în salon şi o văd cum doarme, mă dezbrac de geacă mă descalț de bocanci şi mă bag în pat lângă ea, o iau în brațe, corpul ei mic se potriveşte de minune cu al meu, parca ar fii fost făcut pe măsura mea, o simt cum își împinge fundul în mine lipindu-se de pieptul meu , inima mea începe să bată cu putere, mădularul meu reacționează la apropierea de ea. Doamne ce bine e. Adorm într-un final cu ea in gând şi în brațe.