AISHAD ( Finalizată)

Capitolul 22

Ahmed POV

Stau pe terasa vilei mele din Berlin şi mă gândesc la viața mea de acum trei ani în urmă, mă gândesc la ea, la Aischad a mea, nici acum nu am reuşit să mi-o scot din inimă, nu am putut să o uit. În fiecare noapte adorm plângând ca un copil cu gândul la ea.

Nici după atâția ani nu am reuşit să o rup din inima mea. Mă aşez  comod pe şezlog îmi desfac o bere şi meditez profund.

Cunoştințele IT pe care le-am dobândit studiind în fortăreață m-au ajutat foarte mult să ajung aici unde sunt acum, director general de programare la Microsoft Berlin.

Am reuşit să ajung cineva, am reuşit să mă realizez, dar ce folos, ce farmec are să ai toate bogățiile din lume dacă nu ai persoana iubită lângă tine.

Am avut o groază de aventuri în aceşti trei ani, am încercat în fiecare femeie cu care am fost să o caut pe ea, să aibă ceva din ea. Culoarea părului, zâmbetul, un gest, o mimică, ceva să îmi aducă aminte de ea.

De când mi-am schimbat numele în Bernard Smitd am avut şi mai mult succes la femei, trăgeau la mine ca la miere, dar nici una nu prezenta interes, pe toate le foloseam doar. Până am întâlnit pe Brigite, ea e diferită de toate câte le-am avut, seamănă leit cu Aishad, parcă ar fii surori gemene. Nu pot să zic că o iubesc, dar e singura cu care am avut o relație mai lungă de o noapte, e singura care a reuşit să mă facă să o țin lângă mine, să îmi aline lipsa ei, să mă aducă aproape de ea. Cu ea m-am căsătorit şi avem o fetiță de  doi ani. Fetița mea e copia fidelă a lui Aishad, e sufletul meu, când mă uit la Rebecca o văd pe Aishad şi îmi imaginez că e copilul nostru.

Copil pe care Jarek l-a ucis, săraca de ea prin câte a trebuit să treacă. Oare cum e,  e bine? Oare se gândește şi ea la mine aşa de mult şi de des cum mă gândesc eu la ea. Oare mă mai iubeşte? Aş avea o groază de întrebări să îi pun.

-  Tati, tati uite ce am făcut. Zice Rebecca în timp ce fuge spre mine.
-  Nu fugi sufletul meu că o să cazi.

Îmi arată un desen pe care l-a făcut la grădiniță, era foarte mândră. În desen era o oază din deşert, prost desenată dar se înțelegea ce ar putea fi.

-  Ce e asta iubita mea? O întreb eu.
-  O insulă.
-  Şi de jur împrejurul ei ce e? Că nu seamănă cu apa.
-  Este o apă mare de nisip.

Nu pot să cred, îmi e imposibil de imaginat de unde i-a venit ideea asta, ea nu a fost niciodată în deşert, nici ea nici Brigite nu ştiu că eu sunt arab.
-  Unde ai văzut tu asa o insulă, continui eu să o interoghez.
-  Niciunde, doar că mi sa părut căm plictisitor să fac apă şi am făcut nisip.
Îmi vine să înebunesc, mă apucă un dor instant de casă. Jasmin şi mama nimeni nu mai ştie nimic de mine din ultima mea permisie acasă.

Îmi aduc aminte de permisia aceea, de EA din nou şi din nou la nesfârșit. Dorul de ea mă ucide încetul cu încetul pe interior, simt nevoia de a o vedea, de a o atinge chiar de ar fi pentru o secundă.

-  Cina e gata. Mă scoate din melancolie vocea lui Brigite.

Mă ridic şi mă îndrept spre bucătărie fără nici o poftă de mâncare, dorul de ea era aşa prezent în sufletul meu încât nu mă puteam concentra la nimic alceva. Mă aşez la masă şi încep să învârt cu lingura în mâncare.
-  Puiule am să îți spun ceva, începe Brigite să vorbească în timp ce îmi ia din față  farfuria cu supă de care nici măcar nu m-am atins.
-  Spune te rog. Răspund eu absent.
-  Săptămâna viitoare am să plec cu Rebecca la Milano am o prezentare de modă acolo.
-  Cât timp ai să fi plecată? De ce trebuie să o iei şi pe Rebecca cu tine?
-  Am să stau doar două zile, vreau să o iau, să vadă şi ea lumea, să se plimbe cu avionul.
-  Bine atunci. Când plecați?
-  Plecăm Miercuri şi ne întoarcem Vineri.
-  Bun.

Mă ridic de la masă şi mă duc în birou la mine. Intru în cameră aprind becul şi mă duc direct la bar, îmi pun un pahar de whisky pe care îl beau rapid, îmi pun al doilea pahar şi mă îndrept pe fotoliul din spatele biroului, iau telecomanda de la televizor şi navighez pe toate canalele în speranța că voi găsi ceva interesant.

Ajung pe un canal de cercetare medicală şi îmi este atrasă atenția de o poză pe care o văd mare cât tot ecranul.

Cercetătoarea în devenire Eva Ponti de la institutul de cercetări din Milano a reuşit să localizeze şi să stabilizeze o moleculă responsabilă cu...

Deja nici nu mai auzeam ce apune crainica de la ştiri ochii mei se uitau boacă la poza de pe ecran.

Nu se poate să fie ea, e imposibil, îmi las paharul jos pe birouși mă apropi mai mult de ecranul televizorului, voind parcă să fiu mai aproape de ea.

Doamne cât e de frumoasă, în aceşti trei ani parcă să împlinit, micuța mea a devenit femeie şi chiar o femeie foarte frumoasă si deşteaptă.

Pun mâna pe tel să îl sun pe Ali, care acum se numește Josef şi sa căsătorit cu Samira care acum e Sandra, ei sunt încă prieteni mei cei mai buni, în ultimi ani nimeni nu a mai vorbit de trecutul nostru sau se Aischad, era un subiect închis. Au văzut ce tare mă doare când aud de ea şi au evitat tot timpul subiectul, apoi a apărut Brigite şi nimeni nu a mai zis o vorba despre asta.
-  Ali trebuie să te văd neapărat, hai să ieşim urgent la o bere.
-  Frate dar tu ai văzut cât e ceasul?
-  Nu contează trebuie să ne vedem acum.
-  Bine te aştept la restaurantul de pe colț.

Îmi iau în grabă telefonul, si cheile de la casă şi ies în grabă fărăsă zic ceva. Aveam noroc că nu stăteam departe de Ali şi locul nostru de întâlnire era restaurantul de pe colț care era exact la jumătatea drumului fiecăruia. O iau la fugă până la restaurant, parcă nu mai aveam răbdare să îi povestesc.  Ali era deja acolo şi mă aştepta cu o bere comandată deja pentru mine.

-  Am găsit-o frate. Îi spun eu plin se entuziasm.
-  Ce ai găsit? Că nu înțeleg nimic.
-  Am găsit-o pe Aishad. Mă uit direct în ochii lui să îi văd reacția, este extrem de uimit, în ochii lui se citește uimire, sperietură.
-  Unde ai găsit-o? E şi Jarek cu ea?
-  Nu ştiu dacă e şi el eu am văzut-o numai pe ea la televizor, a ajuns mare cercetător în domeniul medical, ceea ce îşi dorea ea.
-  Adică tu ai văzut-o doar la televizor?
-  Da, trăieşte în Milano şi o chiamă Eva Ponti.
Văd pe fața lui cum apare un sentiment de relaxare.
-  Mi-a fost aşa de frică pentru un moment, recunoaste Ali.
-  De ce?
-  Am crezut că a venit aici cu Jarek şi că o să ne tulbure liniştea.
-  Cum adică să me tulbure liniştea, eu nu am linişte de când nenorocitul ăla de Jarek a luat-o de lângă mine, eu sunt un om incomplet, nu pot să dorm, nu pot sămănânc, nu pot să trăiesc, ea e aerul meu, decare liniăte vorbeşti tu.
-  Nu te inerva, gândește-te că ai o familie acum, ce faci cu Brigite și cu Rebecca? Eşti sigur că o vrei înapoi pe Aishad?
-  Pe mine de Brigite nu mă interesează prea mult iar Rebecca va rămâne cu mine orice s-ar întâmpla, dar pe Aishad o vreau înapoi la mine în brațe, tu mă înțelegi, aşa-i?
-  Da frate te înțeleg.  Ce ai de gând să faci? Pot să te ajut cu ceva?
-  Deocamdată nu fac nimic, Brigite pleacă Miercuri cu Rebecca la o prezentare, se întorc Vineri iar eu am un program de teeminat până Luni, deci nu fac nimic, apoi de săptămâna viitoare o să punem la cale un plan.
-  Mă anunți tu când ai nevoie de ajutorul meu.

Ne ridicăm amândoi de la masă şi plecăm la casele noastre. Cum ajung acasă mă închid în birou şi caut informații despre ea pe internet, găsesc o mulțime de videoclipuri pe YouTube despre ea și cercetările ei, o sumedenie de interviuri. Stau toată noaptea şi mă uit la ea, habar nu am despre ce se vorbea, peivirea mea era concentrată doar la chipul ei.