Doar noi doi

"Noi prieteni."

O noua zi, o noua zi in care iar voi ajunge rănită, de ce nu poate fi uşor.

După ce am făcut dușul m-am întors la dulap alegandu-mi un tricou gri cu dungi albe, niște pantaloni negri mulati si niște supra, va întrebați de ce ma îmbrac așa? M-am gândit să mă schimb, sa nu mai îmi pese de ce zic alți, m-am saturat ca mereu sa fiu rănită. Pornind spre şcoală nici nu îmi dau seama cat de repede poate trece timpul când ești prins in gânduri. Nici nu am uit in curtea scolii merg direct in școala.Prima ora aveam chimie, cine ai inventat si materia asta? Ma rog, merg liniștită spre clasa "înțepată" de privirile tuturor asupra mea, toţi mă cred o ciudata de când m-am certat cu Rebecca, am zis si o zic ma doare in cot de ce cred alții despre mine.

-Elena!!

Ma întorc si îl văd pe Max, ce mai vrea si el?

-Ce vrei?

-De ce te porți așa? spune apropindu-se de mine.

Ma dau cu doi pași mai in spate ajungând la dulapuri.

-Cum vrei sa ma port după cearta din pădure?

-Elena înțeleg, vreau sa ma ierți, nici nu știu ce dracu' am făcut?

-Nimic, e vina mea!Mereu e vina mea!

-Nu mai tipa la mine!

-De ce nu? Îţi raneste orgoliul?

Se apropie de mine, cam prea mult, se apleacă spre buzele mele, el având 1.85 era foarte nașpa mai ales ca eu aveam 1.72.

-Stop!

-De ce? Ție frica ca te vei îndrăgosti de mine?

Nu am spun nimic pur si simplu privirea mea cade pe buzele lui pline si rozali, de ce nu pot sa ma controlez in preajma lui?

Cum am văzut că a lăsat mana în jos imediat am fugit spre clasa.

-Va rog sa ma scuzați că am întârziat.

-Nu este nimic, du-te in banca.

Am zis ca urăsc chimia dar avem o profa super de treaba?

Am stat in linişte aşteptând că ora sa se termine, după ce în sfârşit suna clopotelul ma ridic din bancă şi mă duc către sală de sport, eu nu fac sportul pentru ca sunt scutita asa ca am timp sa ma gândesc şi să rad de cei care cad sau pierd mingea.

-Elena!

-Ce mai vrei?

Ma întorc spre cine ma striga si observ sa nu e Max, era un băiat blond cu ochi căprui,inalt in urma lui venind o fata bruneta cu ochi verzi.

-Scuze, ne cunoaștem?

-Da,adica nu, adică...

-Andrei lasă-mă pe mine. iar băiatul da din cap aprobator.

-Pai, eu sunt Ioana si el e e Andrei, am vrut sa intram de mult in conversaţie cu tine dar şti, ne e puţin frica de Max, dar acum ne-am învins frica si ne întreabam dacă nu vrei sa fi prietena cu noi?

Am început să rad de ei la cat se balbaiau. "Da vreau sa fiu prietena cu voi"

-Ți-am spus eu ca zice da. tipa Ioana.

Nici nu-i cunosteam de mult timp, dar deja rad cu ei si ma simt parca i-as cunoaşte de-o viata.

-Elena! aud o voce nervoasa care îmi face pielea de gaina.

Ma întorc spre acea voce, era....

Scuze, am băgat acum 2 personaje noi pt ca mi se părea prea nașpa sa fie doar Max si Elena, chiar si in viata avem cate un prieten oricat de diferiți am fi. Va Mulţumesc că îmi urmăriți/cititi povestea.

•Unicorn•