Doar noi doi

"Prima ceartă."

Cum am ajuns acasă m-am trântit in pat si am dat muzica la maxim, adormind cu gândul la băiatul ce mi-a furat inima.

~Peste 2 săptămânii~

Astea 2 săptămânii au fost oribile, nici nu vorbisem cu el, cum curva scolii nu avea ce face s-a băgat intre noi, o urăsc.

Ca de obicei merg spre şcoală plictisita,simpt ca nu mai am de ce traii dacă băiatul pe care îl iubesc e cu alta.Ascultand la maxim melodia mea preferata "Kate-Din vina ta",iubeam melodia aia, simțeam că mă caracterizeaza... Peste puţin timp ajung in fata scolii,intru cu teama in curtea școlii, pe o banca era El cu Ea, îl uram, îl urâm atât de mult, cum poate sa îmi facă asta? Nu îl doare când mă vede plângând? De fiecare data când îi vad sărutându-se, simt cu o părticică din mine moare.

-Ia uite pe cine avem aici, micuța Elena. aud glasul pitigaiat al Rebeccai.

Ma întorc timida spre ea, observ ca e in bratele lui.

-Te pot ajuta? zic liniștită, nici nu știu de unde am tupeu sa vorbesc cu ea sau sa vorbesc asa calm

-Wow. Ai vorbit, minune, se pare ca ai prins voce de când te-ai culcat cu Maxii. spune in badjocura.

-Ori ești proastă, ori ai creierul cat o boaba de fasole, cum sa ma culc cu el dacă nici nu îl cunosc. zic răspicat, îl urâm si vreau sa ştie asta.

-Nu îl cunoști, ce parasuta.

-Uitate in oglinda!! spun nervoasa, făcând stanga împrejur plecand spre clasa, prima ora aveam mate, cine a inventat matematica?? Nu pot sa îmi scot din minte privirea lui, ma privea.. trist, dezamăgit. Ajung in clasa si ma așez în ultima banca de la fereastră, ora asta o aveam cu el, ca tot vorbeam de el,atunci vad 2 ochi căprui ce ma fixează si cum era de așteptat vine spre bancă unde ma aflu eu.

-Sti e nepoliticos sa te așezi lângă cineva, poate era ocupat.

-Acum ma cunoști? spune nervos.

-Tot tu ești cel supărat, dar eu? Cum crezi ca e sa te vad in fiecare zi cu ciuma pădurii? M-am ridicat sa plec, ce contează o absență,normal ca nu are ce face si vine după mine.

-Ce mai vrei?

-Ce vreau, ce vreau? Vreau sa știu ce dracu e cu tine? Vreau sa știu de ce mai ignorat mereu, ma ignori de la întâmplarea din spatele scolii.

-Tu măcar gândești, când am vrut  insfarsit sa vorbesc cu tine o vad pe lipitoare peste tine, ce vrei sa fac? spune ce vrei sa fac? spun nervoasa, cascade de lacrimi cazandu-mi pe obraji.

-Elena...

-Nu! M-am saturat de tine, crezi ca eu ești victima? trezește din visare, nu mereu ești tu victima!

Am plecat fugind, îl urăsc, de ce dragostea e atât de grea? de ce nu poate fi ușoară? ma distruge pe dinăuntru, de ce mereu trebuie sa ma îndrăgostesc de persoana care nu trebuie?

Iar o iau de la capăt, mereu ajung in pat cu căștile in urechi, ascultând melodii triste, de ce nu poate viata sa fie ușoară? trebuie sa suferi mereu din niște prosti?

Ce credeți că se va întâmpla în continuare? Scuze ca nu am mai postat, dar știți și voi... şcoală cuvântul oribil!!!! Scuzaţi eventualele greșeli, dar sunt foarte obosita si am scris in graba.... Pai cum vi se pare? Știu că e ceva des întâlnit, dar nu prea sunt ideei noi.

Si Crina, știu e din nou prea scurt, dar nu am prea multe ideei.

Paaaa

•Unicorn•