"Amintiri, declarați, iubire ce să mai zici."

272 10 3
                                    

Max.

Am zis ca sunt la ea in 10 minute. După ce m-am schimbat cu niște pantaloni de trening cu tur negri, un tricou alb si niște supra negri am plecat spre Elena, ea stătea la 6 case depărtare de mine.

Nu știu ce să cred, oare chiar a spus adevărul sau s-a intalnit pe ascuns cu Robert? Nu! Trebuie sa am încredere în ea, ea e prea inocenta pentru a se juca cu cineva.

Am ajuns la uşă. Am sunat la sonerie, in dreptul uşii a apărut o silueta mica,era ea, îmbrăcată cu un tricou negru peste o vesta verde, cu panatloni scurți gri si avea bretonul prins cu o clama, ea a avut breton dar acum ia crescut, era atât de drăguţă si avea o fata nevinovata.

-Hei, te mai holbezi mult la mine sau intri? si a început să rad, pur si simplu iubesc faptul ca o pot face sa zâmbească.

-Pai dacă am asa ceva in fata cum sa nu ma holbez? si am început sa rad acompaniat de ea.

După ce am intrat in casa eu m-am dus spre canapea in timp ce ea a zis ca se duce pana sus. Am inspectat camera, era o sufragerie mare dată trecuta când am fost eram prea ocupat ca sa vad cu era decorata camera. Era plina cu poze cu ea si un băiat care pare mult mai mare ca ea, erau asa fericiți,in poze mai erau si o femeie satena cu ochi albaştri, un om cu parul brunet si ochi căprui, acel căprui care îl avea si Elena, aceei ochi care m-au  fermecat cu o singura privire, abisul de ciocolata.

-Scuze, am fost pana sus sa îmi iau telefonul, te servesc cu ceva?

-Nu, mi-e bine. Fetita din poze ești tu?

-Da.

-Si băiatul e fratele tău?

-Da, sunt familia mea.

-Ei unde sunt?

-Pai mama sta in alta casa dar mai vine in vizita de obicei si sta cam 2-3 săptămâni, iar fratele meu e căsătorit si sta in aceeași curte cu mama.

-Si tatăl tău?

-A murit când aveam 9 ani. spune lăsând privirea in jos.

-Iartă-mă, nu am știut.

-Nu aveai de unde sa şti, e ok, sunt bine.

-Elena sa şti că eu voi fi aici mereu pentru tine.

-Crede-mă, știu. si ma îmbrățișează, era asa mica si firava, îmi era frica sa nu o sparg cat de delicata era. Clar sunt îndrăgostit,fata asta clar mi-a pus capac, ma luat sub papuc.

Elena.

De ce e asa perfect? E singurul care ştie de povestea asta, nici Ioana si Andrei nu știu. Îl iubesc,da,in câteva săptămâni am ajuns sa iubesc atât de mult o persoana.

-Max?

-Da.

-Ce ai văzut la mine? Adică sunt mii de fete mult mai frumoase cu mine.

-Tu te auzi ce spui? Mai frumoase si mai perfecte ca tine nu exista si dacă există nu am găsit-o încă, mai are încă 10 ani pana sa apara şi aceea fata ma va striga "tati".

-Max, crezi ca vom ajunge atât de departe?

-Nu cred! Sunt sigur! Te iubesc.

-Si eu te iubesc. 

Max.

Nu știu ce să fac, ma inebunit cu o singura privire. As vrea in fiecare dimineaţă să mă trezesc alături de ea.

-Elena.

-Da.

-Mi-e sete. si am făcut o voce de copil mic urmata de privirea de catel.

Doar noi doiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum