Doar noi doi

Leagănul "magic"

-Nu e treaba mea ce faci cu viata ta. spun încercând să fiu rece pe cat de mult posibil.

-Vezi?Tot tu ești cea care raneste dar tot te dai victimă!

-Max nu sunt eu aia care spune ca te iubește şi peste puţin timp nu mai are mult si se fute cu unu pe canapea!

-Şti ce? Las-o balta. si pleacă din camera trantind ușa.

Am căzut în genunchi începând sa plâng, de ce îl iubesc tocmai e el? Nu puteam sa ma îndrăgostesc de un băiat mai puţin periculos?

Îl iubesc, nu am ce sa fac, dar nu mai pot continua asa.

Am fugit în curte, acolo in spatele casei era o mare grădină cu flori, in mijlocul grădinii era un leagan din lemn. Am fugit pana la el, asezandu-ma uşor pe el începând sa ma legan. -Off, de ce te iubesc asa mult? spun tristă, apoi dandu-mi seama ca am zis cu voce tare.

-Pentru ca si eu te iubesc la fel de mult.

Îmi întorc privirea si abea acum am observat ca Max era si el aşezat pe leagăn. Mi-am lăsat capul uşor pe pieptul lui cu frica sa nu ma respinga.Spre mirarea mea el ma strâns mai tare in brate.

-Promit ca nu voi lăsa pe nimeni sa te rănească.

Nu am mai scos nici un cuvânt doar l-am strâns mai tare in brate.

-Max?

-Hmm. spune întorcandu-si privirea ciocolatie spre mine.

-De ce vin acei oameni după mine?

-Vor sa ma rănească unde ma doare mai tare.

-Si de ce eu? Mai e si sora ta, tatăl tău si mama ta.

-Da, dar ei nu înseamnă atât de mult. Tu ești totul pentru mine.

-Max, nu poți spune asta.

-De ce nu? Tu ești acum pe primul loc, dacă te las pe tine si îi salvez pe ei ce fac? Tu ești cea cu care îmi voi petrece ultimele minute de viata, tu ești cea cu care îmi voi petrece viata.

M-am uitat in ochi lui fără să fiu în stare să spun ceva. Îl iubesc enorm, a spus ca ma alege pe mine in locul familiei lui,chiar dacă își iubește familia m-ar alege pe mine. Lacrimi fierbinti au început să îmi curgă pe obraz.

-Hei, nu plânge. Nu am vrut sa te fac sa plângi. spune stergandu-mi uşor lacrimile.

-Plâng de fericire, te iubesc enorm. spun sarutandu-l uşor mâinile mele incolacindu-se in jurul gatului sau. De ce e asa perfect? Vreau ca momentul asta sa nu se termine niciodată.

-De ce minți?

-De ce crezi ca te mint?

El a tăcut. De ce nu ma crede?

-Uite eu voi pleca, îl voi trimite pe Will sa aibă grijă de tine.

-Cine e Will?

-Noul tău bodyguard.

-Adică nu-mi vei da drumul?

-Nu. spune rece plecând.

De ce nu ma crede? Off, de ce e totul atât de greu, de ce nu pot pur si simplu sa nu mai am sentimente?

Am lăsat la oparte partea in care ma plâng de viata mea oribila si am mers in casa asezandu-ma pe canapeaua din living. Pe ușa intra un băiat înalt,parul saten si din cate observ are ochi albastri.

-Buna. îl salut pe politicoasa, măcar dacă stau aici ceva timp sa am cu cine discuta.

-Buna, eu sunt Will.

-Elena.

-Pai Elena,de ce ești aici?

-Nici eu nu știu, cat noroc am ca am terminat școala.

-Câți ani ai?

-18,tu?

-25.

S-a aşezat si el langa mine si am început să ne uităm plictisiti la televizor. Am început să vorbim câteva lucruri si se pare ca mi-am făcut un nou prieten.

-Uite dacă vrei să fim prieteni Max nu trebuie sa afle.

-De ce? spun uitandu-ma la el confuza.

-Dacă va afla ma va înlocui, el a dat ordin nimeni sa nu te atingă.

-Si dacă suntem prieteni de ce e rău?

-Nu știu dar hai sa nu riscam.

-Bine. Will pot să-ți spun ceva?

Un nou capitol. Îmi puteți lăsa păreri va rog? Asta m-ar motiva. Mulţumesc.

•Unicorn•