Doar noi doi

"Trecerea"

Am trecut fără să îmi pese dacă mă vede sau nu, am intrat in școala indretandu-ma spre dulap. Când îl închid m-am speriat deoarece Robert era acolo.

-Hei, ce faci? îl întreb.

-Bine. Elena știu că ţie greu să-l vezi cu ea.

-Ţie nu ți-e greu?

-E diferit, eu nu o iubesc pe Rebecca. Tu îl iubești pe Max.

-Da, mersi ca ești aici.

-Nu ai pentru ce.

-Te iubesc.

-Si eu te iubesc

Îl iubesc, e exact ca un frate mai mare pentru mine, l-am îmbrățișat. Am auzit un marait in spatele meu asa ca a trebuit sa ne despărțim din îmbrăţişare.

-De aia ai vrut o pauza? Sa fi cu asta?

-Deja aberezi! Am vrut o pauza sa ma gândesc la tot ce s-a întâmplat dar mi-am dat seama ca pe tine te doare undeva de mine! Nu ai nici un drept sa spui ceva de mine, du-te la Rebecca! Haide Robert, avem geografie împreună.

Am plecat cu Robert spre clasa de geografie, am intrat in clasa si m-am aşezat in ultima banca de la geam Robert asezandu-se in fata mea.

-Robert vreau sa ma ajuți.

-Da, spune. lăsându-se cu scaunul pe spate pentru a auzi mai bine.

-Ce zici sa îi facem pe Rebecca si Max sa regrete ca ne-au pierdut.

-Da, dar Elena de ce te-ai despărțit de Max?

-Au fost multe chestii in săptămâna asta si a fost destul de greu pentru mine, aveam nevoie sa ma gândesc. -Aceste lucrurii au legatura cu Max nu?

-Da. spun lăsând privirea in jos trista.

-Hei, te voi ajuta știu că-l iubești mult.

Si asa a început planul nostru, știu e vina mea dar e si vina lui! Dacă încerca să mă înțeleagă nu ajungeam aici. Fără să-mi dau seama lacrimi sărate au început să curgă.

-Domnișoară Smith, va simțiți bine? întreabă profesoara îngrijorată toţi colegii intorcandu-si capul spre mine.

-Sunt bine. spun încercând să zâmbesc dar ieșind doar un zâmbet strâmb.

Ne-am întors la lecţie eu uitându-mă din 5 in 5 minute la ceas. Iubeam geografia dar azi nu aveam chef de nimic.

Am ieșit si clasa cu Robert lângă mine tinandu-ma de talie, mergeam si el tot îmi spunea faze amuzante,cum ar fi când Rebecca a încercat să încapă într-o rochie mai mica cu 3 numere ca cică o făcea mai slaba. Eu râdeam copios, dar rasul meu s-a oprit când am văzut privirea de gheaţă fixată pe noi doi. Max era pe banca cu Rebecca sărutându-se, ma durea, chiar ma durea, îl iubeam si aveam nevoie de el. Nu am mai spus nimic si mi-am îngropat fata in tricoul alb a lui Robert. Robert îmi mângâiat parul uşor soptindu-mi ca totul va fii bine,asi vrea sa fie totul bine. Asta îmi arată că eu chiar am fost o jucărie pentru el. Am decis restul zilei sa nu îi mai bag in seama si sa încerc să-l uit, nu mai vreau sa fiu eu mereu aia care suferă.

***

Mergeam liniștită spre casa pana când trebuia sa merg pe lângă garaje, îmi era puţin frica dar nu aveam ce face, l-am refuzat pe Robert. Simt o durere in spate, a trezesc lipita de perete cu o persoana deasupra mea.

-Ce face o fata asa ca tine pe aici la ora asta?

-Încearcă să scape de un idiot.spun printe dinți.

-Tu ai vrut-o.

Mi-am dat seama ca l-am enervat si mai tare, a început să tragă de bluza mea pana a rupt-o, nu vreau sa fiu violat de el. Întâi îmi pierd virginitatea cu cineva care nu ma iubește şi acum asta. Plângeam, dar simt cum nu mai eram atinsă, îmi întorc capul si vad o persoana pe acel violator.

-Dacă te ma atingi de ea jur ca te omor cu mana mea!

Am recunoscut vocea, era a lui Max.

-Nu am știut că e curva ta.

-Curva e mă-ta. spune si îi dă un pumn care cred ca a fost lovitura finala.

Totul a început să se facă negru, ultimul lucru care l-am auzit a fost numele meu strigat de persoana iubita.

***

Încerc să îmi deschid ochii, îi deschid si îi închid cu rapiditate pentru a îndepărta ceața. Când insfarsit reușesc să îmi recapat vedere ma uit in jurul meu, am mai fost aici. Camera lui Max era la fel doar ca erau mai multe haine pe jos. Am chicotit la gândul ăsta.

-Se pare ca cineva s-a trezit. Pot sa știu și eu de ce razi?

-Da, m-am trezit. Nu. Oricum mulţumesc că mai salvat dar trebuie sa plec.

Incerc sa ma ridic dsr simt un junghi in spate si cad înapoi în pat.

Max vine grăbit spre mine.

-Of, de ce ești încăpățânata?

-De ce? Pentru ca un iubit care e foarte îngrijorat penteu mine iar tu ai o noua iubita.

-Atunci pleacă!

-Bine!

-Şti că nu poți pleca nu? spune cu un zâmbet pervers pe fata.

-De ce nu?

-Suntem in mijlocul câmpului.

M-am îndreptat spre geam, in fata mea era doar camp. Ma intorc cu fata la el, îi zambesc trist.

-De ce ?

-Pentru ca te iubesc si tu îţi bați joc de mine!

-Nu o fac, dar dacă tu ai fi in locul meu si ai afla ca iubitul tău e in mafie cum ai reacționa?

-Elena, oricum nu va mai fi la fel.

-Lasă-mă să plec!

-Nu, înţelege.Chiar dacă nu mai suntem împreună nu te pot lăsa fără apărare.

-Am destulă apărare.

-De la Robert? Ala e un prost! Cei mai periculoși mafioți vin după tine! Trebuie sa înțelegi că îţi vreau doar binele.

-De unde şti? Robert nu e asa! E cel mai drăguţ şi sincer băiat de pe planeta! Si e vina ta ca vin după mine!

-A da? El poate sa facă asta *ma atinge pe talie dandu-mi fiori*,el poate sa te facă să tremuri doar dintr-o atingere? *ma sărută apăsat, dar momentul nostru e întrerupt de sonerie*

Cobor in spatele lui pe scări, când ajunge jos si deschide uşa vad ca o silueta cunoscuta îi sare in brate. Era Rebecca! Au început să se sărute el urcându-se pe ea, îmi vine să plâng, mai au puţin şi o fac pe canapea. Ma iubește? Cat de proasta am fost sa cred asta? Am fugit in baie începând sa plang, vreau sa plec! Nu mai rezist.

-Elena,deschide ușa!

-Pleacă. spun cu o voce stinsa.

-Elena ce ai văzut jos nu e ceea ce pare.

Eram nervoasa, foarte nervoasa am deschis ușa .

-Nu e treaba mea ce faci cu viata ta. spun încercând să fiu rece pe cat de mult posibil.

Inca un capitol. Ce credeți să îi va răspunde Max?

•Unicorn•