Doar noi doi

"Sora lui."

Ne așteapta o fata, care semăna destul de mult cu Max.

-Hei, Suri, ce faci?

-Bine, pai am venit sa vad ce faci. Dar dacă ești ocupat pot pleca.

Max.

Elena, a decis ca e mai bine sa plece si sa ma lase cu Rux.

-E atât de drăguţă! Ma bucur ca insfarsit te-ai îndrăgostit. Mi-o poți descrie?

-Pai, e cea mai perfecta fata pe care o cunosc, e specială, ma face sa zâmbesc și e atât de inocenta, e minunata. O iubesc, ma făcut să o iubesc din prima clipa in care am văzut-o. E minunata, mi știu ce să fac, mereu ma gândesc la ea, chiar si când nu vreau o visez.

-Nu ai mai o vorbit niciodată de asa de cineva. Chiar cred ca e o fata speciala dacă te-a schimbat, alerg sa ma înțeleg cu ea. Apropo ea ştie cine ești? Ştie că tatăl nostru e cel mai cunoscut afacerist? Si ca tu vei moştenire averea?

-Nu, dar ma bucur ca nu ştie, ma iubește așa cum sunt. O iubesc. Dar dacă află oare ma va iubi la fel de mult?

-Nu știu, dar eu cred ca te va iubi oricum.

-E o fata speciala, deci chiar as face orice sa fie fericita. O iubesc!

-Deci nu pot sa cred, in sfârşit sa găsit fata care ți-a pus capac!

-Hahaha, tu vorbești? Sa ne amintim ca tu ești aia logodita.

-Te rog puţin respect. spune încercand sa apara serioasa, dar deja râdea în hohote. Eu am 22 fata de tine care avea ai 19 deci tu ai timp sa te logodesti. 

-Ce sa spun.

-Știi ce ciudat.. Adică înainte nu vorbeai deloc cu mine, iar acum e asa perfect. Ma bucur ca aceasta fata te-a schimbat, va potriviți.

-Mulţumesc,surioara.

Si o îmbrăţişez strâns.

-O sa îi spui pana la urma cine ești cu adevărat?

-Da,nu ma pot ascunde de ea. O iubesc.

Ce as putea face? O iubesc prea mult si nu as putea rezista fără ea. După ce Rux a plecat, avea intanlire cu Mihai, logodnicul ei.M-am gândit să o sun pe Elena, sa ne intanlim si să-i spun totul.

-Elena, putem sa ne intanlim?

-Da, dar ce s-a întâmplat?

-Pai, vreau sa îţi ceva important despre mine, ce multi nu știu.

-Max, ma sperie. spune îngrijorată.

-Nu trebuie sa te îngrijorezi, e de bine.

-Bine, ne vedem in parc? Peste 10 minute?

-Da.

Si închide, îmi e frica de cum va reacționa. Ma duc la dulap si îmi aleg un tricou alb,niște blugi negri si niște supra albi.

Elena.

Trebuia sa ma intanlesc cu Max, m-am îmbrăcat cu un maieu negru, panatloni scurți de blugi si conversi negri,dupa ce am făcut un dus si m-am îmbrăcat am plecat spre parc.

Când am ajuns pe banca era Max, am pornit spre el.

-Deci, ce ai vrut sa vorbim?

-Elena, eu nu sunt cine crezi. Şti că există un om de afaceri cu aceelasi nume ca al meu, pai el este tatăl meu.

-Poftim? Deci eu când credeam că știu tot despre tine ma inselam. De ce nu mi-ai zis?

-Pentru ca vream sa ma placi pentru cine sunt, nu pentru ce este tata.

-Chiar asa crezi ca sunt? Pe mine nu ma interesează banii tai, pe mine ma interesezi tu.

Max.

Am îmbrățișat-o nu mai puteam rezista, e perfecta! O iubesc enorm. După am sărutat-o apăsat şi dulce.

-De ce ești asa perfecta?

-Nu sunt perfecta.

-Ba da ești, mai făcut să mă schimb, nici o fata nu a reușit asta, nici măcar familia mea.

-Awwwwww, ești atât de awwwwww.

Am început să rad, ea urmandu-mă,avea un ras asa perfect.

-Te iubesc.

-Si eu te iubesc. spune apasat, sarutandu-ma.

Era asa mica, era cu un cap jumate mai mica decat mine, dar e micuța mea si o iubesc asa cum e.

-Pai eu trebuie sa plec acasă.

-Te conduc?

-Nu, ma descurc.

Elena.

Si am plecat, pe druma gândeam ce ireal e, adică băiatul care îl iubesc toate fetele ma place pe mine, e ciudat. Merg ce mai merg si la colt ma găsesc cu Robert.

-Hei, scuze pentru data trecuta, nu am vrut sa fie asa. si las capul in jos.

-Nu-i nimic, te iubește. Se vede, el nu s-a certat pentru nici una cu nimeni.

-Pai, vrei sa mergem sa ne plimbam?

-Da, da haide.

Max.

Am intrat in mașina înainte să o pornesc vad o fata si un băiat, fata era îmbrăcată ca Elena, era Elena cu Robert. De-aia nu a vrut sa o conduc? Ca se intalnea cu asta? Ma voi preface ca nu am văzut nimic si o voi face pe ea sa recunoască. De ce mereu când ne înțelegem și sunt împreună trebuie sa fie câte-o problema?

Elena.

Ma plimbam cu Robert, era de treaba. Râdeam, ne gadilam parca ne cunosteam de o viata, sper sa fim prieteni buni.

-Elena, cat de mult îl iubești pe Max.-Îl iubesc suta la suta, e cel mai drăguţ băiat de pe planeta.

-Ma jignesti. face o fata rănită si eu bufnesc in ras. -Si el te iubește, se vede, l-ai schimbat.

-Nu știu, dar sper sa fim împreună mereu, îl vreau mereu lângă mine.

-Elena, as vrea sa mai stau dar trebuie sa plec.

-Da, si eu trebuie sa plec. Mai vorbim, pa!

-Pa.

Si ne-am despărțit mergând fiecare pe un drum diferit. M-am gândit să îl sun pe Max sa îl întreb dacă vine la un film, mama e plecata din oraş asa ca stau singura câteva zile.

-Alo, Max.

-Da. răspunde rece.

-Ai vrea sa vi pe la mine sa vedem un film?

-Acum ai timp de mine?

-Poftim? Ce am mai făcut?

-De-aia nu vrut sa te conduc sa te intalnesti cu ăla?

-Nu, m-am  intalnit cu el la colt, l-am întrebat dacă vrea sa se plimbe prin parc .Si ca sa şti el nu a vrut sa ma cucereasca sau ceva, el a zis ca se vede ca ma iubești!

-Elena.

-Nu mereu e asa, mereu tragi concluzia pripite, de ce? de ce nu înțelegi că ești totul pentru mine?

-Elena, nu plânge, îmi pare rău.

-Nu mai contează, deci vi? Dacă tot am lămurit asta?

-Da, sunt la tine in 10 minute.

Mulţumesc celor care îmi citesc povestea. Va iubesc.

•Unicorn•