Imaginea era mult prea frumoasa incat nici macar nu credeam ca e reala ,stateam langa persoana iubita si prieteni .Vibratia telefonului ma facu sa tresar dar nu asa tare incat sa le distrag atentia dar din cate observ si Seulgi face acelasi lucru ca si mine .Ken ma sunase ca sa imi spuna ca ma asteapta acasa alaturi de Hyung Sik pentru a lua pranzul impreuna .M-am departat usor de grup.
-Hei tusa ?Unde pleci?intreaba Sojin facandu-i pe restul atenti.
-B..baieti eu trebuie sa plec as ramane credeti-ma dar e important.
-Oh Jihyun ,baieti nu e singura care trebuie sa plece PD-min va chemat adica ne-a chemat pe toti...
-O sa-mi fie dor de voi .Ii imbratisez si dau sa fug dar Yoongi ma prinse din nou de mana lundu-ma in brate din nou ,plangea simteam cum lacrimile veneau usor pe gatul meu .L-am sarutat si am fugit rapid cand am primit mesajul de la Park care ma astepta in masina.
Hyung Sik statea langa masina privind in stanga si in dreapta dupa mine .Am mers usor prin spatele lui si l-am apucat de spate facandu-l sa tresara
-Care Cristo...aaa!buna Jihyun !Ce mai faci?
-Bine astept sa ma inviti sa intru in masina imi e foame...acesta ramase blocat in loc si isi daduse o palma peste fata
-T.ttu ai zis ceva? Jihyun ai vorbit tu?Stai...zi ceva ce doar noi doi stim.
-Pai in seara premierei ti s-a rupt camasa preferata asa ca te-ai suit pe scara de incendiu de la blocu vecin si ai luat o camasa care statea la uscat...
-Mai incet mai !Nu am luat ..am imprumutat....cum ...cum de poti vorbi ?
-Dragostea vindeca tot!
-Unde naiba te-ai dus ma ? Sper ca nu...?
-Nu boule ! Acum haide acasa ...zambetul meu se transforma rapid .Dupa atata timp l-am simtit aproape si acum pleaca din nou .Dar nu am ce face nu?Adica am ales sa predau iar copii maine au cea mai mare nevoie de mine ,plus ca mai sunt si Ken si Park nu pot renunta la ei au fost alaturi de mine si m-au facut sa rad atunci cand nimeni nu reusea asta.
-Jihyun ?
-Da Park ce s-a intamplat?
-Wow ,chiar e ciudat acum ca pot purta o discutie cu tine dar in fine ...stii cat de mult tinem la tine noi 2 nu?
-Da ....logic ca stiu asta as fi proasta sa nu recunosc dar de ce imi spui asta tocmai acum?
-Fiindca stiu ca ai deprins de mult frica de a sta singura .....si chiar daca nu vreau sa te las e sansa mea sa ma fac mai cunoscut la un eveniment din seara asta iar Ken trebuie sa ma ajute neaparat...
-Serios?...hmm ..o sa incerc sa stau singura nu ma bag in calea muncii si visului vostru as veni si eu dar sunt super obosita si mai nou cu inima franta ca sa pot sa mai fac ceva asa ca iti urez inca de acum distractie placuta ...ma apropii de el si il pup pe obraz ,acesta intoarce masina in fata casei si ma conduce frumos deschizandu-mi usa.Se auzeau zgomote ciudate din bucatarie asa ca m-am apropiat usor de usa bucatariei cu Park in spatele meu .Ken incerca sa faca cartofi prajiti si chiar nu se descurca fiindca totul e plin de ulei .
-Frate ? ce pana mea faci acolo ?intreaba Park razand de fratele lui care se apara de picaturile incinse de ulei cu un capac de la oala destul de mare
-Incerc sa-mi fac de mancare fiindca cineva fost foarte euforica azi si a uitat sa-mi faca si mie ceva de mancare !Ken ma privea cu o privire de killer care ma facea sa rad
-Scuza-ma printesa dar nu sunt bucatareasa ta personala !Zambeam la el si acesta se intoarce cu o privirea ciudata la mine lasandu-si mainile pe langa corp