Fighting with the angels

Capitolul 7

   Dintr-o data au inceput sa ma doara talpile, apoi aceasta durere s-a raspandit in tot corpul. Cineva ma supraveghea, desi nu il puteam vedea in bezna, dar nu doream sa ii dau satisfactia de a ma vedea vaitandu-ma. Stiam ca nu va mai dura mult pana ce voi suferi intr-adevar, asa ca am inceput sa ma rog. Eram atat de slaba ca mi se parea ca atentia care mi se acorda nu era pe deplin meritata. 

   Vorbele lui Rachelle inca imi rasunau in minte si imi mai potoleau frica ce o simteam. Da, aveam puterea sa alung raul, dar oare se punea la socoteala si iadul? Nu era aici mai multa rautate decat ar fi prevazut oricine? Voi incerca si nu voi lasa batuta, imi raspundea subconstientul meu. Trebuia sa fie o cale. Dumnezeu m-a inzestrat cu aceste abilitati si ma voi folosi de ele.

   M-am concentrat timp de cateva minute atat de tare, incat durerea de mai devreme a incetat incetul cu incetul. Ochii nu ma puteau ajuta, asa ca i-am inchis. Imi voi folosi celelalte simturi pentru a iesi de aici. 

   A functionat. Am reusit sa parasesc incaperea fara a ma opri cineva, dar nu stiam incotro sa merg. Fosneiturile mi-au atras atentia. 

  - Caroline?

   Eram chemata. Abia dupa cateva secunde am recunoscut vocea. Elena.

  - Elena?

  - Slava Domnului ca te-am gasit. Ti-ai folosit puterile, nu-i asa?

  - De unde stii?

  - Toti ingerii pe langa care am trecut erau impietriti. Bravo! Buna treaba.

  - Multumesc. Si...multumesc ca ati venit dupa mine. Incepeam sa ma simt ca acasa.

  - Cu placere. Fetele ne asteapta. Sa ne grabim pentru a nu fi prinse. 

   Cand am putut rasufla linistita si cand mi-am imbratisat prietenele, fericita ca puteam vedea lumina soarelui si ca puteam simti caldura lui mi-am adus aminte de amenintarile diavolului. Nu era o joaca, era cat se poate de serios. Faptul ca ma intorsesem acasa, nu insemna ca data viitoare voi avea acelasi noroc. Dar le am pe ele langa mine: Rachelle, Brittany si nu in ultimul rand, Elena - ingerii mei pazitori. Ma puteam considera cea mai norocoasa. 

  - Sa inteleg ca ai intalnit-o pe Cheryl, ma intreba Brittany dupa ce ne-am cazat la un hotel pentru a ne petrece noaptea.

  - Da. Ce este de stiut despre ea? Pare foarte de treaba.

  - Este. A fost candva cea mai buna prietena a mea. Data viitoare cand o vom intalni voi face tot posibilul sa o ajut.

  - Dar de ce?

  - Diavolul o are pe mama ei si daca nu face ce ii ordona el...i-a promis ca o omoara.

  - Si eu care credeam ca am cea mai incurcata viata....

   Atmosfera era apasatoare si abia mai puteam respira. Era trecut de ora 13 si soarele distugea totul in jurul sau. Pielea incepuse sa ma usture dupa atata plimbare de colo pana colo, dar fetele nu aveau liniste.

   Le eram recunoscatoare ca venisera dupa mine si imi doream sa le rasplatesc devotamentul. Ceva era schimbat in interiorul meu, dar nu-mi pot explica cum s-a intamplat asta. Poate erau fetele - cu siguranta am avut si inca mai am multe de invatat de la ele. Prietenia ce ne leaga este mai puternica decat orice pericol ce s-ar abate asupra noastra. Nu mai eram singura, acum stiam asta foarte bine.

   In plus imi era dor de parintii mei, dar mai presus de toate imi faceam griji sa nu li se fi intamplat ceva rau. Nu ii mi vazusem de cand plecasem spre Lisa, deci se faceau doua saptamani imediat. Mi se parea o vesnicie.