Fighting with the angels

Capitolul 11 - Culoarea sufletului

   Priveam minunăția și nu-mi venea să cred. Aveam o pereche superbă de aripi de un alb impecabil numai pentru mine. Durerea dispăruse ca prin minune și puteam să respir din  nou în voie. Am tras aer de câteva ori în piept, privind spre cerul albastru minunat de deasupra.

  - Trebuie să înveți să le folosești, Caroline. Îți vor fi de mare ajutor, adăugă Rafael.

  - Dar eu tot nu înțeleg de ce culoarea lor se schimbă...

  - O să-ți spun o mică poveste, despre cum a început totul. Știi deja că Lucifer a păcătuit în fața Domnului din cauza geloziei și a dorinței lui de a fi asemeni Lui. Mulți au fost cei care l-au urmat, iar acest lucru l-a întristat pe Dumnezeu peste măsură. Până atunci aripile îngerilor erau doar albe, deosebit de albe ca ale tale, dar din acea zi aripile au făcut distincția între cele două tabere: binele și răul. Demonii aveau astfel aripile negre sau nuanțe întunecate, murdare de alb.

  - Da, am observat asta la Brittany când am cunoscut-o. Păreau penele unui corb.

  - Exact. Privește-i acum aripile. Arată-ne, te rog, Brittany.

   Zâmbindu-ne, aceasta închise ochii și își eliberă obiectele pentru zbor. Erau superbe si desigur albe. Era o plăcere să o privești cum întreaga ei ființă era cuprinsă de o lumină strălucitoare pe care nu ți-o puteai explica - puritatea sufletului ei.  

  - Chiar dacă a greșit, Dumnezeu poate vedea inima noastră și ne iartă dacă ne căim pentru cele făcute. Vino mai aproape Blake.

   Am văzut cum bărbatul iese din rândul celorlalți și se urmează instrucțiunile arhanghelului cu o expresie speriată pe chip. Probabil aștepta să fie muștruluit de superiorul său. Era asemeni unui copil ce urma să fie pus la colț de părinții nemulțumiți. Însă mă înșelam, desigur. Rafael era mai presus de orice mi-aș fi putut eu imagina: era blând, înțelegător și în special iertător. Harul divin era vizibil în fiecare gest și fiecare vorbă a sa.     

  - Aripile tale, Blake, au fost singurele cuvinte necesare. Era de la sine înțeles ceea ce dorea de la el.

   Fără să îl contrazică, acesta se conformă cerinței. Urmă același proces ca în cazul lui Brittany. Văzusem deja transformările prin care a trecut Blake, așa că eram tare curioasă ce aveam să descopăr. Era parcă o modalitate de a vedea în interiorul sufletul său și eram fascinată. La început, penele mari și pufoase precum le știam au apărut gri, la fel ca mai devreme, însă în clipa în care ochii lui s-au întâlnit cu ai mei a avut loc o explozie de lumină care ne-a orbit pe toți. Când am putut vedea din nou am rămas uimită de schimbare.

  - Precum mă așteptam, grăi iarăși Rafael. Gândurile tale au fost mereu nobile încă de la creere. Știam că nu m-am înșelat în privința ta. Iată că dragostea face într-adevăr minuni. Se întoarse apoi spre Brittany: Dragă Brittany sper ca sentimentele tale față de Blake să nu se transforme în ură și ca acest sentiment nedemn de un înger să nu îți umple sufletul și existența.

  - Nu este nevoie să pomeniți de asta. Aceste lucruri sunt de domeniul trecutului și ...

  - Vă rog să vă opriți, îi întrerupse Blake. Eu ar trebui să îmi cer scuze pentru purtarea mea defectuoasă pe care am avut-o față de ea. Iartă-mă, Brittany, pentru că mi-am încălcat promisiunea pe care ți-am făcut-o, pentru că te-am rănit cu bună știință și pentru că nu ți-am acordat niciodată atenția pe care o meriți. M-am lăsat condus de mândrie și păcălit de promisiunile mărețe și mincinoase ale lui Clarence. Îmi pare rău.

  - Te-am iertat de mult, dragul meu prieten. Am știut mereu ce fel de bărbat ești și acesta a fost motivul pentru care te-am urmat, purtată de iubirea mea. Faptul că ai găsit în Caroline ceea ce ai căutat dintotdeauna nu poate decât să mă bucure că te-ai întors la Dumnezeu și că ești fericit.