Fighting with the angels

Capitolul 8

   Buna, dragilor!

A trecut foarte mult timp de la ultimul meu capitol, imi cer scuze pentru asta, am foarte mult de invatat pentru facultate. Va astept cu pareri si critici daca cititi ceea ce am scris. Sper sa va placa si sa ramaneti in continuare alaturi de mine. Va pup. O zi frumoasa.

                                                                                             Diana

---------------------------------------------------------

   Am privit-o cu tristete pe mama cum isi lasa ochii in jos si suspina, eliberata parca de acest secret ce o macinase. Stia acum ca o iubeam la fel ca mai devreme, cand nu imi spusese inca, si ca asta voi simti mereu indiferent de ce va face. 

   Tata intra tacut in camera, inchizand usa in urma sa. Incerca sa-si dea seama cum suportam vestea si daca ii invinuiam. Insa pentru mine nu conta. Imi zambi, bucuros ca eram in continuare fetita lui zambitoare si optimista. Poate nu mai aveam 10 ani, dar mai pastram inocenta si visarea. Ducea in bratele sale puternice o valiza in care se aflau, desigur, hainele mele, in aceleasi brate in care ma tinea atunci cand nu reuseam sa iau din vitrina cartea mea preferata cu povesti de Andersen. Acele vremuri imi pareau foarte indepartate. 

  - Trebuie sa o urmati pe Elena in continuare, i-am privit pe amandoi pe rand. Eu mai am cate ceva de facut. 

  - Dar credeam ca ai terminat...spuse mama, confuza. Nu ne putem intoarce acasa?

  - Vroiam sa va stiu in siguranta, imi era dor de voi. Asta e motivul pentru care sunteti astazi aici. Din pacate nu s-a schimbat nimic. Inca suntem in razboi cu demonii. 

  - Sigur trebuie sa faci tu asta? ma intreba tata, sperand sa ii spun ca nu. 

   Dar eu eram singura care putea schimba prezentul, doar eu, asa ca am incuvintat din cap. Elena batu incet la usa pentru a nu deranja, apoi isi baga capul pe usa intredeschisa.

  - Plecam in 10 minute, anunta ea. Va astept jos. 

  - Multumim Elena, spuse mama. O sa venim imediat.

   Dupa ce i-am condus pana la masina si le-am facut cu mana in semn de ramas bun, Brittany se apropie de mine si imi vorbi:

  - Mi-a povestit Elena ce s-a intamplat cu parintii tai. Imi pare rau. Presupun ca doresti sa...

  - Da, vreau sa aflu cine a facut-o. Crezi ca m-ati putea ajuta? Este important pentru mine. 

  - Desigur, am auzit-o si pe Rachelle venind din spatele meu. Stiu cine este, trebuie doar sa il gasim. 

  - Atunci ce mai asteptam? Haideti!   

  - Cum ramane cu mine? intreba Lisa, bosumflata. 

  - Credeai ca am uitat de tine? i-am zambit eu. Sotul tau, Mark, o sa vina imediat. Si el este ... 

  - Ce este? 

  - Inger...a soptit Rachelle.  

  - De cand stiti asta si nu mi-ati spus? Este o intreaga conspiratie, sa inteleg? Credeam ca suntem prietene...intreba Lisa, cerand explicatii urgente. 

   Le-am privit pe rand pe fete, insa nu stiau ce sa raspunda. Capetele le erau plecate pentru a ne feri privirea. Adevarul era ca nici eu nu aflasem nimic despre asta. 

  - Raspundeti, va rugam, am incercat eu sa imbunez situatia. Despre cate lucruri vom mai afla pe viitor? Cum mai putem avea incredere in voi? 

  - Noi urmam un plan, incepu Rachelle. Din pacate nu a fost alegerea noastra aceasta, niciuna nu este in totalitate. Dumnezeu este cel care ne ghideaza. Ne pare rau pentru tot.