Behind the appearances

Adio!

- Când ne mai vedem dragule? zise blonda întinsă leneș pe covor.
Cu un aer complet indiferent și ignorând vizibil întrebarea femeii cu care fusese mai mult decât intim cu doar câteva minute în urmă, continuă continuă nestingherit să se îmbrace. Cu mișcări atente își aranjă cureaua, după care se întoarse către blonda rămasă languros întinsă pe covor. Răsucindu-și leneș o șuviță de păr între degete, aceasta îi zâmbii sugestiv, după care îi făcu semn să se apropie de ea.
Lăsându-se pe vine pentru a ajunge la nivelul ei, acesta își înfipse mâna în părul ei ondulat, trăgându-i capul pe spate. Scrutându-i chipul cu o privire ce ar fi putut îngheța și focul din vatră, acesta rânji cinic și spuse:
- Nu te-ai schimbat deloc Lara. Ești la fel de manipulatoare ca înainte.
- Iar tu ești tot al dracului de sexy ca atunci.
"Zdreanța dracului",îngână el în sine." Pe atunci eram un mucos de nici paisprezece ani. O jucărie perfectă pentru tine."
-Mi-ai lipsit Șerban, gânguri femeia încercând să-și lipească buzele de ale lui.
-Știu, replică acesta eliberându-i părul din strânsoare și ridicându-se înainte ca ea să-l poată săruta. Sunt conștient că ți-a fost dor de mine, dar nu te obișnui cu asta, continuă el pe același ton impersonal. Sunt aproape sigur că nu ne vom mai vedea prea curând. Totuși, adăugă el cu ceva mai multă blândețe, îți mulțumesc pentru disponibilitate. Chiar aveam nevoie de puțină destindere.
Fără să mai adauge ceva, se îndreptă spre fotoliu și își luă jacheta. Cu pași lejeri , acesta se îndreptă spre ușă, dar se opri în dreptul acesteia pentru a mai arunca o ultimă privire femeii de douăzeci și șapte de ani, pe care o considerase cândva atât de specială.
Fără urmă de resentiment , femeia îi răspunse cu un zâmbet tandru, ridicându-se de pe covor și apropiindu-se de el. Își încovoie brațele în jurul gâtului său, sărutându-i ușor lobul urechii și îngânându-i suav:
- Te știu încă de când erai în generală, Șerban. Sper că ți-ai dat seama până acum că nu pentru bani m-am culcat cu tine. Am făcut-o mereu din plăcere.
- Lasă prostiile Lara! Știi că nu-mi plac încurcăturile amoroase. Mai bine hai să ne despărțim prieteni.
Era sincer. Pentru alții ar fi putut părea brutal, dar nu era așa. Pur și simplu era sincer. O cunoștea de ani de zile, iar dacă într-o perioadă se crezu-se îndrăgostit de femeia frivolă ce i se agăța acum precum o liană cu brațele de gât, în acest moment era mai mult decât sigur că-și dorea să pună punct vechii sale legături.
   - Scumpule, continuă ea cu voce scăzută la urechea lui, o relație cu mine nu ți-ar cauza nicio problemă. Știi doar cât pot fi de discretă.
  Cuprinzându-i talia cu mâna dreaptă, o lipi violent de el. Îi ridică bărbia cu două degete, obligând-o astfel să-l privească în ochi.
   Nu era o priveliște tocmai plăcută, ci mai curând una ce te făcea să simți fiori în tot corpul. Ochii lui erau mai reci decât oțelul și mai tăioși decât orice sabie. Modul disprețuitoare în care o priveau acum nu mai păstra nimic din acel fel duios cu care o admirau înainte. Era rece, iar acea răceală atât de vizibilă o făcuse acum să-i piară aproape instantaneu zâmbetul de pe buze.
   Ținea mult la Șerban. Îl plăcuse aproape din prima clipă când îl cunoscuse cu ani în urmă. Pe atunci nu era decât un puști ce abea împlinise paisprezece ani. Un viitor boboc de liceu.
    Îi remarcase încă din prima farmecul precoce. Adevărul e că pentru o tânără femeie de douăzeci-și-trei de ani, prinsă într-o căsnicie nefericită, întâlnirea cu un asemenea băiat reprezentase gură de aer proaspăt. E lesne de înțeles că de aici și până la a-l seduce n-a mai fost decât un singur pas. În fond, ce nu știa Roberto, soțul ei de origine italiană și cu două decenii mai matur decât ea, nu avea cum să-l afecteze.
   Singura hibă în planul ei de a face din proaspătul elev de liceu un adulator al ei era Elvira Lupan. Fără niciun fel de discuții, cățeaua i-ar fi înfipt un cuțit fix în gât imediat ce ar fi aflat. N-ar fi acceptat niciodată o relație între ea , o femeie căsătorită cu un bărbat influent, și neprețuitul ei fiu.
  "Relație?" E mult spus. Asta trebuia s-o recunoască până și ea. Împărțise patul de zeci de ori cu el în ultimi patru ani, dar știa că asta nu putea fi considerată mai mult decât o simplă aventură.
  Mereu o tratase frumos, chiar de la prima lor noapte împreună. De multe ori s-ar fi putut spune că îi oferise mai multă plăcere ei, decât lui însuși.  De fiecare dată îi aducea câte un cadou, devenise evident că băiatul nu era vreun soi de nesimțit, dar tot atât de clar devenise și faptul că nimeni, nici măcar ea nu putea ajunge la inima lui. Băiatul părea să aibă la propriu o bucată de gheață în loc de inimă. 
  Putea fi pasional, chiar tandru, încă din prima noapte petrecută cu el a remarcat aceste aspecte, dar asta era tot. El nu știa să iubească, nu părea să fie construit genetic pt asta.
  "Poate că e mai bine așa..." își zise ea de multe ori. Chiar dacă orgoliul ei feminin era rănit, faptul că nu reușise să-l facă s-o iubească nu era deloc un lucru mărunt pt o femeie obișnuită cu a fi adulată, își putea da seama totuși că astfel ar fi existat mult mai puține șanse ca el să cadă în depresie, în urma unei eventuale despărțiri. În plus, era mai bine să-l aibă așa decât deloc.
   Aplecându-se puțin asupra ei, Șerban îi șopti pe un ton blând , dar totuși hotărât:
  - Nu sunt prostul nimănui ,Lara. Nu mă considera înlocuitorul lui Fabio, Maurizio, Angelo sau oricare dintre partenerii de afaceri ai soțului tău. Recunosc, ai un mod destul de crud de al face să plătească pentru prostia lui, dar pare că forțezi cam mult nota. Când toată mizeria asta va ieși la iveală , eu nu vreau să devin una din țintele lui Roberto. Nu pentru atât de puțin în orice caz.
   - Adică sexul cu mine, se răsti ea, smulgându-se din brațele lui , timp de patru ani a fost puțin lucru pentru tine? Bastard idiot!
- Firește că nu, replică el cu calm. A fost ceva plăcut și relaxant pentru amândoi. Acum ar fi însă cazul să punem punct.
  -Pentru că ești un laș nenorocit și te temi de Roberto? continuă ea pe același ton agresiv.
  - Nu, pentru că îmi e milă de săracul prost ce te finanțează, crezând că e singurul ce te poate avea, când de fapt te mai împarte cu încă patru. Deci îl las să te împartă doar cu trei.
  - Ești un nenorocit!
  -Poate, continuă el cu cinism. Trebuie să recunosc că am auzit asta des în ultimul timp, dar nu ți-am zis niciodată că te iubesc, nu ți-am dat speranțe false, nu te-am amăgit. Pe de altă parte tu...
  -Șerban!
  - Stai liniștită frumoaso, nimeni nu va afla niciodată cum ai intrat peste mine în toiul nopții , la doar câteva zile după ce am împlinit paisprezece ani. Nimeni nu va știi, mai ales mama. Doar știu prea bine ce frică ți-a fost mereu că va afla. Ha... făcu el după ce termină de scotocit prin buzunarele jachetei, se pare că am uitat cadoul pt tine acasă. Îmi cer scuze, dar nu cred că îți va lipsi prea mult. Doar sunt conștient că în seara aceasta se întoarce Roberto din Toscana. Precis are câteva daruri pentru tine.
  Nu aștepta un răspuns din partea ei. La drept vorbind nici măcar nu-și dorea unul. În toți acești ani conștientizase prea bine că ea voia să-l transforme în marioneta ei. Nu-l stresase la fel de mult ca Beatrice , dar în ultimul timp devenise mult prea încrezătoare în puterea ce credea că o are asupra lui. Era momentul să pună punct cât încă nu apăruseră consecințe prea grave.
   Cu pași grăbiți, acesta coborî scările motelului și se îndreptă spre ieșire. Trecu dincolo de ușa glisantă și decuplă alarma BMW-ului său negru. Dintr-o zvâcnitură de articulație răsuci cheia-n contact, după care băgă-n viteză și demară în trombă din parcare.
   "La dracu! De când am ajuns să fiu insultat atât de des de femei? În urmă cu câteva minute Lare, înainte de asta Beatrice și desigur Elsa... Ce dracu se întâmplă cu femeile astea? "