Behind the appearances

Primele senzați

  - Totul a început acum 6 luni. De fapt toată școala știe asta, continuă ea cu un surâs amar pe buze . Atunci Cătălin a început să-mi facă avansuri, iar într-un final eu i-am căzut în plasă. Exact ca o gâscă proastă. Am realizat mult prea târziu că pentru el n-am fost decât o distracție. Iar asta am aflat-o în cel mai penibil mod posibil. Probabil ai văzut și tu scena din clasă de acum câteva zile... Hmm, făcu ea mușcându-și strâns buza inferioară. Pe lângă asta s-au mai întâmplat și multe alte lucruri. Nu are niciun sens să vorbim despre toate astea acum.
-Eu hotărăsc ce are sens și ce nu, replică el cu o expresie autoritară. Momentan vreau doar să-mi spui ce te-a adus într-o asemenea situație. Ca atare , te rog continuă.
Situația devenea tot mai problematică , iar bătăile din ce în ce mai accelerate ale inimii ei o confirmau. Și-ar fi dorit să-i poată întoarce spatele , dar era convinsă că niciun mușchi nu ar fi ascultat-o. Îi era nespus de greu să-și descarce sufletul în fața cuiva. Atitudinea lui arogantă neajutând-o deloc. Însă, i-ar fi fost și mai greu să-l înfrunte. Ca atare, îi părea mult mai accesibil să se "supună" ordinului său , decât să se angreneze într-o nouă dispută.
- În urmă cu două săptămâni bunica mea a murit.
O spusese aproape șoptit, dar totuși acesta o auzise. La rândul său știa de povestea, dar nu și-ar fi imaginat că o afectase în asemenea măsură. Renunțând preț de câteva clipe la atitudinea rece, Șerban îi cuprinse obrazul, privind plin de compasiune acel chip zguduit de durere.
- Știu povestea, spuse Șerban continuând să-i mângâie obrazul. Îmi pare sincer rău. Am auzit că ai avut o relație specială cu ea.
- Ea m-a crescut, Șerban, rosti fata clar și răspicat. Îți poți închipui prin ce am trecut în ziua aia? Am iubit-o enorm!
Poate că era o tâmpenie, dar simțea cum pentru prima dată inima îi dă ghes să consoleze pe cineva. Chiar dacă niciodată nu s-ar fi gândit că va fi pus într-o asemenea situație , cu atât mai mult că cea pe care o va consola va fi tocmai Elsa Alexandrescu, acesta o cuprinse strâns în brațe.
Fără să mai spună nimic, aceasta se ghemui strâns la pieptul lui, încercând din răsputeri să nu se prăbușească peste el. Întregul trup tresărindu-i spasmotic la fiecare bătaie a inimii lui, ciudata apropiere dintre ei tulburând-o mai mult decât ar fi crezut. La rândul său, Șerban deveni pe deplin conștient de reacțiile complet neortodoxe a corpului său.
" Mama dracului!" Sudui el în sine "Cum pot fi atât de abject? ... Ea plânge, tremură toată, a vrut să se sinucidă de două ori , îți stă chircită-n brațe , iar tu pervers afurisit ai o erecție?... Cât de nemernic poți fi?"
Ar fi vrut să o poată nega. Și-ar fi dorit atât de mult să o poată face , dar realitatea îl chinuia din plin. Adevărul era că avea o erecție în toată regula. Și indiferent cât de mult ar fi vrut să o ignore, un impuls din ce în ce mai puternic începea să pună stăpânire pe el. Iar gândul unei mici tăvăleli pe podea începuse să nu-i mai pară chiar atât de absurd. Strângând din dinți , acesta se strădui să ignore senzația ce-l făcea să-și imagineze cum ar fi să treacă peste bariera textilă, Șerban îngăină:
- Chiar dacă eu n-am trecut prin așa ceva , îmi închipui prin ce treci... Totuși ăsta nu e un motiv să te sinucizi , Elsa. Nimic din lume nu merită un asemenea sacrificiu.
- Nu mai am pentru ce trăi Șerban. Toți cei pe care i-am iubit au dispărut. Eu...nu reuși să termine propoziția. Vocea , și așa destul de răgușită, pur și simplu i se frânse sub greutatea suspinelor. Eu refuz să trăiesc într-o astfel de lume. Fără niciun om căruia să-i pese cu adevărat de mine, hăituită și examinată critic în fiecare moment al vieții mele, mereu nevoită să mint și să mă prefac în fața tuturor. Nu-mi doresc o astfel de viață.
Aici chiar îl pusese într-o situație complicată. Cuvintele ei erau foarte adevărate. Niciun om nu și-ar fi dorit să-și petreacă restul vieții ducând o astfel de viață. Probabil că era cu atât mai dificil pentru cineva obișnuit să aibă un confident. Pe cineva care să-l iubească necondiționat și pe al cărui sprijin se putea baza oricând. Ca atare , nimic din ce ar fi putut spune n-ar fi putut să-i contrazică afirmațiile. Totuși, putea să-i aducă câteva argumente pentru care af fi meritat să trăiască.
- Sunt ultima persoană care ar spune asta asta în mod normal, dar viața are farmecul ei Elsa.
- Sunt convinsă. În special când pe seama ta sunt puse pariuri josnice...
Orice alt argument ar fi avut , acesta i se blocase undeva la jumătatea corzilor vocale, acesta nemaireușind să scoată niciun cuvânt. Mintea începuse să-i lucreze frenetic, încercând să-și dea seama când anume , în acea seară , reușise ea să afle despre aranjamentul stupid al lui Cătălin . Dar oricât ș-ar fi stors creierul, nu putea identifica momentul în care cei trei idioți se dădură de gol.
   - Îți mulțumesc pentru tot Șerban, zise ea brusc, după care se desprinse numaidecât din brațele lui. Acesta rămânând perplex pe podeaua prăfuită, privind-o într-un mod confuz. Dacă n-ai nimic împotrivă aș prefera ca totul să rămână între noi.
   Ignorând complet acel chip mirat, fără să-i mai mai pese că dădea birc cu fugiții, aceasta îi întoarse instantaneu satele, după care o porni în goană spre trapa podului. Coborî numaidecât scara și fără să mai arunce vreo privire înapoi, fata ieși în fugă din bibliotecă, fără să mai scoată cheia din ușă.
   La capătul unui coridor , gâfâind din pricina e alergăturii și a spasmelor ce-i săgetat pieptul, Elsa se opri în dreptul unui perete, sprijinindu-și mâinile de genunchi.
  Era vizibil obosită , dar goana din pod și până la etajul doi nu reprezenta decât unul dintre motive.  Adevăratul și ce-l mai important dintre motive era reprezentat de succesiunea uimitor de tulburătoare a evenimentelor din ultima vreme. Nu-i venea câtuși de puțin să creadă că în urmă cu doar câteva minute își povestise cele mai dureroase trăiri din ultima vreme unui străin. Bine, poate era puțin cam exagerat să-l numească străin , mai ales după ce îi salvase viața de trei ori , iar după își mai făcuse și timp să o asculte. Într-adevăr, nu avea ce să-i reproșeze. Poate doar faptul că intrase nepoftit în viața ei, dar în fond și la urma urmei doar un nebun îl putea învinovăți pentru că-i salvase viața. Îi era datoare, iar asta o știa prea bine încă din momentul în care se aflase pe patul de spital . Acum mai mult decât oricând, știa că trebuia să se revanșeze față de el , și totuși... O parte din ea își dorea nespus să uite toate cele întâmplate. Să nu mai trebuiască să se-l vadă pe Șerban niciodată și astfel să scape și de toată rușinea pe care o simțea față de el. Ar fi dat orice să se deschidă pământul chiar in acel moment și să o înghită hăul sau orice altceva. Să se prăbușească cerul peste ea, să fie lovită de un fulger, pur și simplu să dispară de pe fața pământului. Atâta vreme cât rușinea și umilința nu aveau să o urmărească și pe lumea cealaltă, ar fi pășit cu bucurie chiar și-n infern.
   Lipindu-se cu spatele de perete, reglându-și respirația fata se lăsă ușor pe vine , încolăcindu-și brațele peste genunchi. Cu o mișcare mai mult mecanică a capului, își sprijini fruntea de antebraț, acordându-și astfel câteva clipe pentru a-și pune gândurile-n ordine. Îngânând câteva cuvinte ce puteau trece drept jelanii adresate cerului, în mintea ei se instală încet  dar sigur o concluzie cu privire la toate cele întâmplate. Indiferent cât de mult și-ar fi dorit să uite, nu o putea face. Era convinsă că nu putea uita asemenea lucruri nici măcar într-o viață, dar mite în câteva zile/săptămâni. În plus , acum nu mai putea face nicio încercare de sinucidere. Conștiința ei nemai fiind curată. Pe cugetul ei presând puternic acum o datorie morală. Chiar dacă încă își dorea cu tot dinadinsul moartea, înainte de asta voia să-și plătească datoria față de Șerban. În fond, niciodată nu lăsa o datorie neplătită, iar acum era vorba de cea mai importantă datorie din viața ei.
    " Ceilalți n-au decât să se ducă la dracu!" își zise ea cu hotărâre. " Dacă asta-și doresc, n-au decât să mă bârfească până se vor schimba banii... În definitiv , tot ce putea fi mai rău a fost spus și făcut deja. Singurul lucru nou pe care l-ar mai putea pune pe seama mea sunt recentele încercările de sinucidere. Iar astea n-au de unde să le afle decât de la Șerban...Dacă ar fi vrut să o facă ar fi putut să o facă de zeci de ori până acum. Se vede totuși că nu e o gură spartă.Un motiv în plus să mă revanșez față de el... Ar fi bine dacă..."
  Nu mai apucă să-și ducă la bun sfârșit firul gândurile. O mână osoasă, dar puternică , îi cuprinse partea te sus a brațului stâng , trăgând-o-n picioare. Din pricina surprinderii aceasta dezechilibrându-se ușor , dar ochii rămânându-i blocați asupra acelui chip teribil de serios , încordarea fiind puternic resimțită de amândoi.