Behind the appearances

La dracu...

- Wer field heute?
( cune lipseste astazi?)
Eforturile profesoarei erau zadarnice. Nimeni nu prezenta nici cel mai mic interes fata de ora ei . Zambind dezaprobator , soptii " genetisch Irrtumr"
( erori ale naturii)
- Ce am avut de pregatit pentru astazi ? incerca ea sa le atraga atentia. Haideti, curaj! Ori ati dat toti in laringita?!
Rotindu-si privirea prin clasa , ii cantarii cu ochi dezaprobatori.
- Deci nimeni nu are nici cea mai vaga idee. Nicio problema dragilor.
Parasindu-si locul de la catedra , se indrepta catre cuierul din spatele clasei . Aruncand o ultima privire de ansamblu , spuse cu dulceata-n glas.
- Fratilor, aveti de ales: fie scoateti toti o foaie si dam test, fie cinci dintre voi raspund. Ce alegeti?
Pentru prima data de la inceputul orei, privirea tuturor fu atintita catre profesoara. Nu era nevoie de cuvinte , raspunsul era de la sine inteles.
- Asa ma gandeam si eu , raspunse Frau Berg zambind victorioasa, iar ca sa nu va obositi prea tare am sa va nominalizez eu. Albu , Lupan , Rantea, Alexandrescu si Istrate, ridicati-va in picioare.
La auzul proprilor nume , toti cei cinci tresarira violent. Brusc ,devenisera constienti de situatia in care se aflau. Era inutil sa se eschiveze sau sa incerce vreo scuza. De altfel toti ii cunosteau reputatia profesoarei de germana. Daca erai un necunoscator ai fi putut jurai ca e o femeie obisnuita de 50 de ani, miniona, cu accent nordic si parul usor incaruntit. Totusi , daca aveai ghinionul sa-i fi elev si sa nu sti nici macar elementarul in germana , puteai fi sigur ca ai dat de dracu.
Ridicandu-se cu teama de pe scaune , cei cinci o privira in moduri diferite pe femeia aflata acum la catedra. Daca nu ar fi fost o femeie cu experienta , privirile lor ar fi putut o intimida, dar era mai mult decat evident ca nu era cazul ei. Mutandu-si privirea de la unul la altul , zambii , dezgolind o dantura perfecta.
- Cine vrea sa fie primul? intreba ea lovind usor cu unghile in masa.
- Si s-a asternut tacerea, agauga surazand, bine dragilor atunci am sa aleg eu. Frauline ( domnisoara) Albu ai onoarea .
- A naibi onoare, mormai fata in surdina.
- Curaj domnisoara, ce am avut de pregatit pentru astazi?
" Lua- te-ar dracu de cotoroanta batrana, cum naiba ies eu din rahatu asta!"
- Frau stiti eu... eu nu am fost la ora trecuta. Am avut o problema personala si...
-Si vrei sa te scuz si daca se poate sa nu-ti pun nici data. Domnisoara, adauga femeia zambind sarcastic, imi pare mie sau ai folosit aceasi scuza si acum trei saptamani?
- Stiti eu ...
- Domnia ta trebuie sa invete ca atat prostia cat si placerea se platesc. Stai jos domnisoara, pentru astazi ai nota trei.
-Danke, zise fata luandu-si un aer imbufnat si asezandu-se pe scaun.
Nu era surprinsa. De cand o strigase stia ca nu va scapa usor. Cel putin nu s-a ales cu tema de pedeapsa, cat despre trei... avea sa il scoata. In fond ea tintea o medie mare.
Rasfoind catalogul, Frau Berg isi puse ochelarii , oferindu-i toata atentia ei lui Sebastian Istrate.
Chiar daca ar fi avut un forceps nu ar fi putut scoate o fraza coerenta de la el. Baiatul se balbaia de parca l-ar fi vazut pe dracu in persoana. Oftand exasperata, ii facu semn sa se aseze, notandu-l cu "mult asteptatul" trei. Incercand sa para cat mai indiferenta , femeia trecu la urmatorul candidat.
- Ei bine domnule Lupan, stii ceva sau nu?
- Trebuie sa recunosc Frau ca nu am nici cea mai mica idee raspunse baiatul degajat , afisand o atitudine nepasatoare.
- Bravo Herr ( domnule) Lupan! In felul asta te astepti sa termini liceul?
- Nu am pretentii la o medie mare, zise el zambind usor.
Dezaproband cu miscari ferme ale capului , soptind o multitudine de epitete in germana la adresa baiatului saten din fata ei, femeia continua cu urmatorii elevi.
Nu voia sa recunoasca , dar lipsa de interes fata de limba ei materna o ranea profund. Mereu crezu-se ca germana era o limba cautata, chiar asa si era , dar nu intr-un liceu din Bucuresti. Copiii de aici nu erau prea interesati de limbi straine, ei aveau in mod clar alte preocupari.
Terminand repede si cu Ionut Rantea , acesta nefiind ma bun decat restul, profesoare isi indrepta toata atentia catre marea ei speranta, Elsa Alexandrescu.
Neavand mai mult de 1,70 , fata avea
clar o tinuta care atragea atentia. In ciuda numelui si a originii ei germane , avea trasaturi exotice. Parul saten spre roscat, ochii caprui migdalati si tenul usor masliniu. Pe chipul ei puteai citi clar bunatatea , blandetea , dar mai presus de toate inocenta.
Multumita originii germane profesoara simtii imediat simpatie pentru ea, dar nici nu era greu. Fata avea acel fel de a se face placuta cu sau fara voia ei. Trebuia sa fi o fitoasa ingamfata sau un misogin fustangiu ca sa n-o simpatizezi. Chiar daca era olimpica liceului, redactirul revistei si sefa clasei, orgoliul si ingamfatea nu se regaseau la ea. Mereu incerca sa-i ajute pe cei aflati in nevoie , mereu punea bunatatea , sinceritatea si simtul umorului mai presus de frumusetea exterioara. Chiar daca multora le era greu sa recunoasca , Elsa Alexandrescu era ceva aparte. Ceva diferit sau cel putin fusese pana sa apara Farcas Catalin.
- Ei bine domnisoara Alexandrescu, spunemi ca ai macar o vaga idee despre lectie.
Frangandu-si agitata degetele, fata isi inalta capul, afisand un zambet timid.
- Ia Frau, die Lection fur heute ist "Die Geschichte von Berlin"
( da doamna, lectia de azi este istoria Berlinului.)
- Sehr gut meine Liebe, weiter.
( foarte bine draga mea, continua)
Dialogul dintre cele doua dura aproximativ 10 minute, timp in care Elsa se stradui sa nu-si piarda concentrarea.
Ultimul lucru pe care si-l dorea era sa se umileasca si in fata profesorilor. Nu! Elsa Alexandrescu trebuia sa ramana o eleva model . Fata isteata si puternica , exemplul de echilibru si ratiune admirat mereu de profesori. Acea imagine trebuia pastrata cu orice pret pana la sfarsit , indiferent cat de greu ar fi fost.
- Sehr schon meine Kind, astazi ai un zece cu felicitarile aferente.
- Vielen dank Frau.
Mentinand un zambet fragil, fata se apropie de catedra oferindu-i profesoarei carnetul de note. Multumind inca o data pentru nota , ii adresa o rugaminte femei mai in varsta.
Frau Berg ii zambi binevoitoare , permitandu-i totodata sa iasa din clasa. Fata ii multumi , iesind grabita pe usa.
Zambind , multumita de progresele protejatei ei, profesoara inchise catalogul si se adresa celorlalti:
- Pentru data viitoare vreau sa va pregatitu din ultimele cinci lectii pentru ca ve-ti da un extemporal. Acesta valireaza un sfert din media voastra pe semestrul asta. Aviza amatorilor , daca nu luati minim cinci nu prea vad cum o sa promovati anul asta la germana, tinand cont si ce podoabe aveti pe primul semestru.
Consultandu-si ceasul , femeia continua.
- Din moment ce mai avem jumatate de ora, vom trece mai departe. Deschideti la draiundsiebzig (37).
" O minunat, " Liebenborn" ( fantana vietii) , ceva mai nazist se putea? Unde mai pui ca pana la urma o sa trebuiasca sa raspund din prostia asta... Ce tampenie! Parca as fi un fanatic, obsedat de Hitler , care nu are alta placere decat sa ii pun viata nebunului asta sub lupa.
Privind tabla, Serban avea impresia ca se straduieste degeaba. Oricum de ce ii pasa lui? Indiferent daca invata sau nu oricum va trece testul. Stia ca va termina cu bine anul scolar, nu degeaba era mama fost colega de facultate cu directorul. In plus , lectia "aberanta" de pe tabla nu avea sa cada la test, deci nu avea motive de ingrijorare. Putea foarte bine sa plece de la ora. Oricum avea nevoie de o tigara, nazismul ii provocase o greata profunda
- Frau!
Profesoara se intoarse cu fata catre clasa.
- Ia Lupan . Was ist das Kind?
( da..., ce este?)
- Pot sa ies putin ?
- Domnule Lupan, mai douazeci de minute, nu poti sa mai astepti?
- As putea astepta , dar daca nu aveti nimic impotriva as prefera sa ies acum.
" Cu nebunul asta n-o scot la capat"
- Foarte bine , zise femeia oftand a resemnare si facandu-i semn sa iasa, dar daca nu te intorci pana la sfarsitul orei raspunzi data viitoare. Ne-am inteles?
Facand un semn aprobator , baiatul se risica din banca si iesi.
" Sa raspund ora viitoare? Ha, se vede ca nu ma cunoaste! In fine , bine macar ca am scapat"
Coborand cu zhomot scarile, ajunse la parter. Indreptandu-se grabit catre baie , dadu nas in nas cu una dintre femeile de serviciu.
-Ai si tu randare cateva minute, se rasti femeia la el , banuind ce avea baiatul in gand. Abea am terminat de spalat . Nu mori daca mai astepti.
Masurand-o dispretuitor din cap pana-n picioare, ii raspunse rautacios:
- Am strania impresie ca pentru asta esti platita.
Aruncandu-i o ultima privire batjocoritoare, Serban trecu nepasator pe langa batrana , indreptandu-se catre baie.
- Ce dracu!
Priveliste ce i se infatisa parea desprinsa dintr-un film mult prea dramatic....