Behind the appearances

Asa ceva nu e posibil...

Totul parea desprins dintr-un film prost, mult prea dramatic. Zacand pe gresia rece , palida precum varul din cauza pierderii masive de sange, Elsa forma cea mai infioratoare imagine pe care el o vazuse vreodata.
Reactionand instinctiv, alerga langa ea, lasandu-se pe vine. Ducandu-i mana la gat incerca sa ii ia pulsul, acesta fiind aproape inexistent.
- Ce s-a intamplat? zise femeia din pragul usii
Fara s-o priveasca , Serban striga:
- Misca-te dracu si chiam-o pe asistenta. Nu vezi! E aproape moarta.
- Doamne , Dumnezeule mare ...
- Nu te mai holba ca proasta, racnii el de data aceasta privind-o amenintator, fa ce ti-am spus!
Fara sa mai astepte o noua izbucnire , femeia se indeparta grabita.
Scotandu-si esarfa din jurul gatului, ii lega incheieturile Elsei , incercand sa opreasca hemoragia. Parea ca functioneaza, cel putin pe moment. O ridica de pe podea , luand-o usor
in brate.
" Dumnezeule, cat de palida si fragila arata. Parca pare o papusa de portelan.
Ce mama dracu a fost in capul ei? De ce ? De ce ar face cineva ca ea o asemenea prostie?
- Cum se simte ? Si-a revenit?
Femeia invarsta intra grabita pe usa, tinand in mana o sticla de apa . Ingenunchind langa ei , o stropi pe fata cu apa rece. Zadarnic insa , Elsa nu dadea niciun semn de constienta .
- Ai gasit-o pe asistenta?
- Nu ,raspunse femeia agitata, dar am chemat salvarea. Vor ajunge aici in treizeci de minute.
- Esti o idioata! izbucni el.
Fara sa mai spuna ceva, o ridica in brate pe fata , indreptandu-se catre usa. Ramanand inmarmurita, privindu-l intrigata ,batrana se ridica de pe podea urmandu-l.
- Ce ai de gand sa faci? intreba ea neincrezatoare.
- Ce iti inchipui? se rasti el. Daca asteptam pana vine salvarea ea va intra in stop cardiorespirator, a pierdut o gramada de sange. Nu stiu tu, dar eu nu vreau sa fiu responsabil pentru moartea ei! Daca vrei sama ajuti ,misca-te si deschide-mi poarta! Imediat se va suna de pauza si nu vreau sa se holbeze toti prostii !
Fara sa mai puna nici-o intrebare, batrana o lua inainte si ii deschise usile. Ajungand in parcarea din fata scolii, Serban dezactiva alarma masinii , facandu-i semn femeii sa deschida portiera. O intinse pe Elsa pe bancheta din spate, legand-o cu centura. Inchizand portiera , se intoarse adresandu-se femeii de serviciu:
-Intoarce-te si curata sangele din baie. Sa nu lasi nici-o urma, nimeni nu trebuie sa stie ce s-a intamplat. Iar daca te intreaba cineva nu stii si n-ai vazut nimic.
Ignorand uimirea de pe chipul ei , Serban urca in masina si-n cateva momente se indeparta , lasand in urma lui un nor de prad.

¥

-Cum va numiti?
- Are atat de multa importanta?
Privindu-l suspicios, doctorita spuse:
- Identitatea dumneavoastra e nocesara. Cand isi va reveni domnisoara va avea nevoie ajutor specializat, trebuie sa stiu daca ma pot baza pe sprijinul dumneavoastra. Va dati seama ca trebuie sa stiu cu cine vorbesc.
- Nu am niciun grad de rudenie cu ea, raspunse el absent. V-am lasat datele de contact ale parintilor ei.
- Atunci , banuiesc ca domnisoara ar vrea sa stie cui ii datoreaza viata, zise doctorita afisand un zambet bland. Nu stiu daca va realizati sau nu , dar starea ei era una foarte grava.
- Prea bine doctore, spuse el oftand, ma numesc Serban Lupan. Iar in caz ca va intrebati , raspunsul e nu . Nu sunt iubitul ei ... nu ii sunt nici macar prieten. Pur si simplu am gasit-o lesinata in baie. Va de-ti seama ca n-o puteam lasa acolo...
Ignorand privirea iscoditoare a doctoritei, spuse:
- Mai aveti si alte intrebari?
- Nu , raspunse femeia din fata lui ,
iti multumesc pentru timpul acordat.
- Si eu va multumesc pentru ajutor.
Ridicandu-se de pe scaun, Serban se indrepta catre usa. Brusc , simtii atimgerea usoara a unei maini pe umar drept. Se intoarse incet , privind-o pe femeia bruneta din spatele lui. Zambindu-i incurajator , aceasta ii spuse:
- Nu multi ar fi riscat sa duca pe cineva in starea ei cu masina. Sunt sigura ca atunci cand isi va reveni, va realiza cat de multe iti datoreaza.
- Nu imi datoreaza nimic, raspunse el distant , nu vreau sa imi fie datoare. Ma bucur doar ca fa fi bine.
Privindu-l intr-un fel ce sugera " Stiu eu mai bine", doctorita il condu-se pana la ambulatoriu. Salutand-o politicos, multumindu-i inca odata pentru ajutorul acordar, Serban se indrepta grabit catre iesirea din spital.
Putin ii pasa lui de parerea doctoritei. Cu atat il interesa parerea profesorilor si a snobilor din scoala. Toate aceste amanunte il lasau indiferent. Totusi in adancul sau il ingrijora faptul ca cineva il vazuse iesind pe poarta cu Elsa in brate. Nu credea ca Dana , soarecele de biblioteca al liceului, avea sa imprastie barfa prin scoala , dar nici nu avea de gand sa riste. Nu avea chef de crizele lui Beatrice .Nu il interesau barfele pe seama lui, dar nici nu voia sa de-a explicatii unor prosti. Oricum nimeni n-ar fi inteles. Toti ar fi ras pe seama lui , in ochii lor el nefiind decat fraierul care strange mizeria dupa Catalin.
" Catalin...bastard afurisit! El e singurul responsabil pentru toata mizeria asta ! Daca nu s-ar fi purtat ca un dobitoc, ea nu ar fi facut o asemenea tampenie , iar eu ...eu nu as fi implicat in prostia asta !Cum dracu am ajuns eu sa-i rezolv problemele cretinului asta?!"