Într-o seară s-a schimbat totul

Intoarcerea lui Damon

După o zi foarte aglomerată şi plină de surprize şi cu o stare negative. Îmi las cafeaua pe masă şi încep să butonez telefonul, încercând să dau un apel. După multe încercări, persoană care vreau s-o sun îmi răspunde.

- Alo, unde eşti? Am grait eu, destul de răguşit.

- Bună, drăguţul de Alex, ţi-a amintit de noi? Spune o voce de femeie.

Am rămas surprins faptului că persoana care am sunat e o voce de femeie. Oare am greşit eu numărul de telefon, sau pur şi simplu am eu halucinaţii cu Irina. Dar nu mă înşel, deoarece vocea fetei se face din nou auzită.

- Alo, hai mă Alex, nu mă mai ştii? Sau ţi-a mâncat limba? Mă întreabă fata cu o voce ironică.

- Dă-mi-l pe el, e lângă tine? Am spus cu o voce plictisită, începuse să mă deranjeze tipa, o fii culcat cu el mi-am spus în gând.

- Te plictisesc, doamne enervant eşti, ok ţi-l dau acum. Spune fata destul de supărată şi îşi ia celularul şi îl îndrepta spre persoana care vreau să vorbesc, în sfârşit aud o voce familiară.

- Alo, frăţioare, mai pierdut sau ţi-ai adus aminte de frăţiorul pierdut? Mă întreabă bărbatul mult aşteptat care să făcuse şi el auzit. În sfârşit am reuşit să dau de el după trei luni, nu ştiam pe unde să află în momentele asta, iar starea mea era destul de furioasă din cauza faptului că l-am văzut pe Robert şi că iubirea vieţii mele care nu am avut parte niciodată de ea e moartă, plusul începea să bată repede de furie. îl răspund.

- Nu am chef de glume, frate.

- Hei hei, te iei de mine aşa repede, Stai odată calm. A bufnit la telefon, dar vocea lui era amuzantă.

- Frate, vreau să te anunţ că ai avut dreptate în privinţa lui bad-boy, iar prinţesa e moartă.

Bărbatul a rămas mut probabil că nu ştia despre cine vorbesc chiar dacă bănuieşte o persoană,privindu-mă dur că am spus "bad-boy", după câteva minute, vocea mea să făcu auzită dar destul de încet cu o formă de întrebare.

- Damon...? Începuse ce să trezească, slavă Domnului.

- Da, Alex, iartă-mă, am căzut pe gânduri, deci, nu ştiu despre cine e vorba şi cine e moartă? Îmi răspunse Damon destul de aerian.

Am bufnit atât de tare încât dau cu mâna dreaptă de masa încât ceaşcă de cafea căzu de pe masă. Şi exclam cu voce tare la telefon.

- Nemernicule, eşti..., Robert, nu e mort ai avut dreptate, iar Irina... Irina e moartă! Am ţipat atât de tare încât am trezit vecinii, chiar auzeam de la etajul deasupra mea cum bată cu un băţ de fier în calorifer.

Aveam senzaţia că Damon voia să mă strânge de gât faptul că Irina e moartă, dar prin surprinderea mea a avut o reacţie destul de normală. Doar un râs batjocorit primită, după care mă întreabă.

- Iubitule Alex, îmi spui ceea ce eu ţi-am spus eu ţie? Când v-am spus te uitai la mine precum un mort, te întrebai dacă trebuie să-mi faci înmormântarea sau nu, iar prinţesa a murit zici? Cum dracu a murit aşa dintr-o dată, nu că mi-ar plăcea să fie moartă, prea suferă după Robert.. Se pare că iubirea asta a adus-o în mormânt, cine dracu a omorât-o? Repet mi-ar plăcea să aud pentru că îmi era antipatică, nu o suportăm. Proastă a naibii..

Am rămas şocat deoarece nu mă aşteptam să primesc altfel de cuvinte de la Damon atresata de Irina, dar mă făcea fericit faptul că s-ar bucura dacă i-aş spune cine a omorât-o pe îndrăgită şi prinţesa, adorabilă, frumoasă Irina. Aşa că, nu am mai stat pe gânduri şi îl răspund cu un zâmbet şi dacă m-ar vedea cineva zâmbetul, cred că ar crede că am un zâmbet sarcastic.