5

122 30 10
                                    

Psp Alison

Așteptam în patul meu, liniștită, pentru prima dată. Aveam impresia că o să fie o zi bună. Zgomotul ușii s-a auzit iar doctorul Kyle a intrat zâmbitor.

- Bună dimineața, Alison! Am o veste pentru tine. Astăzi este ziua in care cei mai normali, neagresivi se pot vizita. Nu-i așa că-i bine?

Bine? Bine?! Nu-i deloc. Eu și impresiile mele proaste, proaste, proaste. Știam exact cine va veni la mine, este logic.

- Da, excelent...

Am murmurat eu mai mult pentru mine. Ceea ce-i uimitor este că nu mă temeam. Nu îmi era frică de el. Deloc. Doctorul a mai zâmbit odată, apoi a ieșit în liniște.

Peste vreo jumătate de oră, stăteam în  pat, cu o carte în mână. Îmi așteptam vizitatorul, iar de parcă gândurile mele ar fi fost citite, Harry a intrat pe ușă, cu un rânjet de toată frumusețea pe față.

- Alison, floare...

M-am ridicat și m-am așezat în fața lui, în caz că vrea să facă ceva, să ripostez. Însă nu s-a clintit. A rămas impunător în fața mea și pot spune că m-am simțit ca un copil mic în fața mamei sale.

Și-a mișcat mâna încet, spre părul meu. Mișcarea era foarte înceată însă mie îmi părea una bruscă. Își trecu degetele prin părul meu lung.

- Atât de lung și frumos...

Degetele sale au înaintat pe obrazul meu stâng. Le-a trecut peste pielea albă, rece, încet și fără pic de violență.

- Atât de fină și albă...

Cu o miscare rapidă îmi luă mâna într-a lui iar gestul ăla m-a speriat atât de tare, încât am crezut că fac un atac de panică. Mi-a ridicat mâna, și îmi doream atât de tare să o smulg dar nu puteam. Panica deja pusese stăpânire pe mine.

Când a ajuns în dreptul feței lui, mi-a așezat mâna pe obrazul său de parcă era un pisoi ce își dorea atenție. Însă era un psihopat cu acte în regulă.

- Mhm, exact cum mă așteptam...

Și-a închis ochii și a zâmbit scurt. S-a apropiat mai mult de mine, atunci am crezut că va acționa, că o sa fie violent.

- Acum că am studiat floarea...să vedem cum sunt petalele.

Acestea fiind spuse, și-a unit buzele cu ale mele pentru câteva secunde, nu s-a mișcat. Dar nici eu. Mi-a fost prea frică. Apoi, s-a dat un pas mic în spate, zâmbind.

- Alison, floare, îmi spui și mie cum s-a simțit? Din câte știi, oamenii morți, nu simt.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Heyooo.
Nu am vrut să vă las să așteptați mult, lmao.
Oricum, să vă lamuresc cu next-ul. Vine in fiecare zi câte unul, uneori câte două

Two Flowers//H.S ffUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum