Two Flowers//H.S ff

3

Psp Alison

M-am trezit, nu știu cât e ceasul, dacă-i zi sau noapte. Dar știu că mi-e teamă să mă mișc.
Scârţâitul geamului se aude vag, însă vocea din spatele său se aude atât de puternic încât simt că-mi plesnesc timpanele.

- Bună dimineața, floare.

Gândul că mă compară cu o floare mă face să tremur din toate încheieturile.

- B-bună Harry.

- Tot îți este frică de oameni morți? Întinde mâna. Promit pe două flori că nu îți fac nimic.

Omul ăsta chiar are o obsesie pentru flori. Decât să mă mai chinuie, mai bine îl ascult. Îmi întind mâna speriată până la marginea geamului, el observând, își întinse mâna până ce o atinse pe a mea.
Atingerea lui...era ca de gheață.

- E...ești rece...de ce?

Acesta râse zgomotos însă ca un psihopat perfect normal.

- Aşa sunt oamenii morți!

În acea secundă mi-am smuls mâna din a lui.

- Alison, vrei să participi la înmormântarea mea?

- Poftim?

- Este vineri 13.

Noroc că atunci au intrat medicii pe ușă, altfel m-aş fi speriat de moarte. Am închis rapid geamul.

- Alison, te-ai trezit. Astăzi te evaluăm. Ai o oră să mai stai aici. Pavilionul 2.

Apoi au ieșit așa cum au intrat.

- Pleci să-mi iei flori, nu? O să fi aici? Cu două flori, așa-i?

- D-da, o să fiu acolo.

Peste o oră intrasem la evaluare. Psihiatrul Kyle, căci așa-l chema, mă evalua.

- Deci, Alison. Să începem despre tine. Cum te simți aici? Îți place?

- Dar, ție Kyle, ți-ar plăcea să stai într-o casă în flăcări?

- Deșteaptă, răspunde la întrebare cu alta.

- Îmi imaginez că păianjeni mici ssu mari, umblă pe sub podele și cred că e ceva sub patul meu.

Am izbucnit în râs, nu credeam că aș putea spune așa ceva. Dar serios, e ceva acolo.

- Serios? Ce crezi ca ar putea să fie?

- Probabil pacientul din camera doi.

- Știi deja că are o obsesie pentru presupunerea că este mort.

- Da.

- Știi și că azi este vineri 13?

- Azi e înmormântarea lui. De ce presupune că-i mort? Până la urma, toți suntem morți în trupuri cu viață.

Am rânjit în silă spre el. Nu îmi place.

- Te-a chemat?

- Da. Și o să mă duc. De unde iau acele două flori? Din cauza lor am atacuri de panică.

- Ești conștientă de ele. Asta este bine. Tot spitalul participă. Până și el. Este dorința lui, iar dacă nu este îndeplinită, Harry are crize. Îți vom continua evaluarea mâine, chiar dacă știm ca suferi de schizofrenie în faza de paranoia.

Am început să râd, mărind ochii la el.

- Știu și eu asta.

După mica evaluare a lui Kyle, am pornit împreună cu asistentele, medicii și câțiva pacienți mai sănătoși spre camera lui Harry Styles. Fiecare avea câte doua flori, inclusiv eu. Am intrat în cameră, unde era să am un atac de paranoia. Noroc cu acel calmant primit înainte. În mijlocul ei era o cruce neagră cu numele lui Harry gravat. El era îmbrăcat în costum, așteptând pe pat. Câteva lumânări ardeau pe lângă geamul mare. Camera sa îmi dădea un sentiment că sunt la morgă. Aerul era foarte sumbru. Harry rânnji psihotic și începu să adune florile de la fiecare.
Când a ajuns jn dreptul meu, rânjea mai puternic.

- Mi-ai adus două flori. Ca la oamenii morți. Și ai venit la înmormântarea mea.

Pielea mi-sa zbârlit. Eram curioasă să văd ce face cu florile. Acesta le luă și le aşeză pe cruce și în jurul ei. Când a venit "momentul de tăcere" Harry s-a așezat lângă mine.

- O să ajungi două dintre florile mele, Alison.

În acea secundă se făcu totul negru.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Heyo, v-am promis că vin cu nextul mâine și așa am făcut. Poate mai pun unul mâine, cel puțin aș vrea.
L-am făcut mai lung, sper ca-i okay.
All the love.